Povestea românului din spatele cârciumii Mandravela. Cum a ajuns Costică Alexandrescu ”bancherul din Berceni” și a murit înainte de a intra la închisoare

Bucureștiul interbelic era un oraș al contrastelor, unde luxul marilor palate se împăca greu cu tumultul cartierelor muncitorești. Totuși, aceste lumi opuse se intersectau adesea în tavernele vremii, iar una dintre cele mai celebre cârciumi ale Capitalei a fost Mandravela.

Mandravela, cârciuma de legendă de la ”răspântia blestemată” a Capitalei

Aflăndu-se pe locul unde astăzi se ridică Piața Sudului, Mandravela devenise celebră pentru petrecerile sale înflăcărate, pentru lăutarii care cântau până în zori și pentru atmosfera deopotrivă haotică și boemă.

Poziționarea cârciumii era, în sine, un simbol. Se afla exact la ”răspântia blestemată”, unde trei drumuri duceau spre trei destinații nefaste: cimitirul Bellu, Spitalul de boli mintale „Obregia” și temuta pușcărie Văcărești.

O intersecție de destinuri, unde petrecăreții, interlopii, artiștii, dar și pușcăriașii eliberați de la Văcărești se adunau la aceleași mese, cu aceleași pahare pline. Unii dintre petrecăreții anonimi care frecventau bodega i-au dedicat și poezii:

Horoscop zilnic 6 decembrie 2025: Vești importante pentru o zodie, surprize pentru alte două

Cerere de căsătorie surpriză la „Mireasa”. Un cuplu contestat s-a logodit, după câteva săptămâni de relație: „Promit că o să încerc să te fac fericit”

O cârciumă cu un șopron
Destul de prăpădit și-acela
E tot ce vezi când ai sosit
La cârciumă, în Mandravela.

Dar n’are a face-un biet șopron
Sau niște geamuri, că sunt mici
Căci dacă vii, aicea vii
Fiindcă e locul cu lipici.

Și nu să cugeți la igienă
Nici să rozi așchii din șopron
Ori să consumi fețe de mese
Și să bei geamuri cu sifon.

Aicea vii când fericirea
Îți pare că a fost prea scurtă
Ca s’o urmezi te-a dus nevoia
La ciorba strașnică de burtă.

Aici când vii îți pare totul
Cât mai frumos e cu putință
Ai iarbă verde, aer rece
Și spațiu pentru elocință.

Iar la picioare’n panoramă
Se desfășoară cât privești
Cu arbori, coșuri și biserici
Infect, dar scumpul București.

Când s’o pornești sosește vremea,
Răspântia-ți dă patru poteci
La Văcărești te duce una
La Belu pe a doua treci.

Spre Balamucul nou e-a treia
Și-a patra… dacă asta cauți
Te duce peste câmp, stimate,
Când câmpii ți-au rămas să-i bați!

Vezi și: Povestea celei mai controversate cârciumi din Bucureștiul de odinioară. Ce se întâmpla la Mandravela, rămânea la Mandravela VIDEO

Cine a fost faimosul Costică Alexandrescu, „Bancherul din Berceni”

Dacă Mandravela a devenit o legendă urbană, asta i se datorează lui Costică Alexandrescu, omul din spatele acestei afaceri prospere.

Alexandrescu nu a fost doar un cârciumar cu fler, ci un veritabil afacerist, care a reușit să devină unul dintre cei mai cunoscuți latifundiari ai Bucureștiului interbelic.

Împreună cu fratele său, Vasile, ”bancherul din Berceni” a deschis ceea ce avea să devină una dintre cele mai cunoscute și populare cârciumi ale Bucureștiului, Mandravela, alegând acest nume dintr-un arhaism românesc care înseamnă „minciună”.

Poate că termenul a fost premonitoriu, pentru că povestea lui Costică Alexandrescu avea să fie legată de o mare escrocherie bancară, care în cele din urmă i-a adus pieirea.

Cum a ajuns de la proprietarul unei bodegi la ”Bancherul din Berceni”

Afacerea de la Mandravela prospera, dar Alexandrescu nu s-a oprit aici. În 1925, alături de alți investitori, a deschis Banca Funciară a României, un proiect ambițios care i-a adus porecla de „Bancherul din Berceni”.

La acea vreme, sistemul bancar românesc era fragmentat, iar astfel de inițiative nu erau rare – în România existau aproape 1000 de bănci private.

Pasiunea lui pentru domeniul financiar nu s-a oprit aici. În 1931, a ajuns președinte al consiliului de administrație al Băncii România, dar mandatul lui a fost unul efemer, fiind demis la doar o lună după preluarea funcției.

Cu toate acestea, avea deja o avere considerabilă, iar terenul său de 14.000 mp dintre Șoseaua Olteniței și Șoseaua Berceni continua să-i aducă profit.

Vezi și: Restaurantul Cireșica din București, locul boem al petrecăreților interbelici. Mergeai ”să mănânci pește batoc și să-ți cânte Zavaidoc” și cereai ”amandine proaspete” pentru ”fetițele dulci”

Escrocheria care l-a distrus pe Costică Alexandrescu

Problemele au apărut odată cu criza agricolă din 1929, când mii de agricultori români nu și-au mai putut achita datoriile la bănci.

Guvernul a intervenit în 1932, prin Legea Conversiunii, care prevedea reducerea datoriilor la jumătate, restul fiind acoperit de stat. A fost momentul perfect pentru Costică Alexandrescu să pună la cale o escrocherie de proporții.

Deși nu era agricultor, ci un prosper proprietar de terenuri, Alexandrescu a decis să profite de lege, făcându-se „fermier” peste noapte.

A mituit doi funcționari de la Fisc, care au falsificat documentele necesare pentru ca el să poată accesa fondurile destinate agricultorilor afectați de criză. Astfel, a scăpat de o datorie uriașă, de un milion de lei, pe seama banului public.

Dar minciuna nu a rezistat mult. Autoritățile au descoperit falsul, iar Alexandrescu, împreună cu funcționarii corupți, a fost trimis în fața justiției.

Cei doi funcționari au fost condamnați la 3 și 5 ani de închisoare, înse Alexandrescu a evitat pedeapsa – nu pentru că a fost achitat, ci pentru că a murit în timpul procesului.

Licitația care a pus capăt Mandravelei

Moartea sa nu a fost însă finalul problemelor financiare ale familiei sale. În 1937, creditorul său principal, Banca Populară „Sf. Trifon”, a cerut executarea bunurilor lui Alexandrescu.

Astfel, cârciuma Mandravela și restul proprietăților sale au fost scoase la licitație, punând capăt unei epoci a petrecerilor legendare, lăutarilor și afacerilor dubioase.

Chiar dacă cârciuma a dispărut fizic, numele Mandravela a rămas în memoria bucureștenilor. Bătrânii înca povestesc despre chefuri epice, despre paharul care nu rămânea niciodată gol și despre lumea pestriță care umplea fiecare colț al acestui loc unic.

Astăzi, Piața Sudului se ridică peste fostul teritoriu al Mandravelei, dar puțini mai știu de cârciuma unde Bucureștiul interbelic a petrecut, a râs și s-a sfărâmat în scandaluri memorabile.

Costică Alexandrescu rămâne, astfel, un simbol al vremurilor sale: un vizionar al ospitalității, un escroc de geniu și un personaj care nu a făcut niciodată lucrurile în mod obișnuit.

Vezi și: Kubler, prima cafenea renumită din București pentru ”intelectualii de cafea”. Înainte să apară Capșa, ea era vedeta Micului Paris