Povestea romanilor care au supraviețuit erupției Vezuviului: „Am găsit sute de oameni simpli care au reușit să fugă”

La aproape două milenii de la catastrofala erupție a Muntelui Vezuviu din anul 79 d.Hr., istoricii continuă să descopere povești ascunse despre cei care au reușit să scape din calea dezastrului. Dacă orașele Pompeii și Herculaneum au rămas în istorie drept simboluri ale morții și distrugerii, un nou studiu arată că mii de oameni au reușit să fugă și să-și reconstruiască viețile în alte zone ale Imperiului Roman.

Istoricul american Steven Tuck, profesor de studii clasice la Universitatea Miami din Ohio, a dedicat ani întregi cercetării acestor supraviețuitori. În noua sa carte, Escape from Pompeii: The Great Eruption of Mount Vesuvius and Its Survivors, publicată de Oxford University Press, el reconstituie destinele celor care au scăpat de cenușa și focul Vezuviului, urmărindu-le urmele în documente, inscripții și artefacte.

„Am găsit două-trei persoane bogate care au reușit să plece, dar am descoperit câteva sute de oameni din clasa de mijloc și chiar foarte săraci care au lăsat urme ale vieților lor. Asta m-a șocat complet”, spune istoricul, într-un interviu pentru LiveScience.

Timp de secole, istoricii au crezut că majoritatea locuitorilor din Pompeii și Herculaneum au murit pe loc, fără șanse de scăpare. Dar dovezile strânse de Steven Tuck sugerează că mulți au avut timp să reacționeze.

Cerere de căsătorie surpriză la „Mireasa”. Un cuplu contestat s-a logodit, după câteva săptămâni de relație: „Promit că o să încerc să te fac fericit”

Horoscop 5 decembrie 2025. O zodie primește o nouă șansă, norocul e de partea ei

„Erupția nu a fost instantanee”, explică el, bazându-se pe relatările lui Pliniu cel Tânăr, martor ocular al evenimentelor. „Erupția a început în jurul orei 13:00, când vârful muntelui a fost aruncat în aer, iar apoi cenușa și pietrele au început să cadă treptat timp de 18 ore.”

În tot acest timp, oamenii din Pompeii, aflat la sud-est de vulcan, au fost bombardați cu cenușă și pietriș, dar cei care au reacționat repede au putut fugi. În schimb, orașul Herculaneum, situat mai la vest, nu a fost atins inițial de ploaia de cenușă, dar a fost distrus brusc de valurile piroclastice din zorii zilei următoare.

„A fost un interval lung, în care oamenii care au acționat rapid au reușit să scape”, spune Tuck.

De asemenea, există dovezi că autoritățile romane au încercat să intervină. Flota romană condusă de Pliniu cel Bătrân a pornit din portul Misenum într-o misiune de salvare, după ce primise mesaje disperate de la locuitori. „Au plecat cu nave de război ca să salveze oamenii. Este o poveste extraordinară, care arată cât de repede a reacționat guvernul roman”, adaugă istoricul.

Dovezile invizibile ale supraviețuirii

Tuck vorbește despre ceea ce el numește „dovezi din absență” — lucrurile care lipsesc din ruinele Pompeiului și care, paradoxal, dovedesc că oamenii au reușit să plece.

„Când analizezi situl arheologic, observi că foarte multe obiecte nu se află acolo unde ar trebui să fie”, spune cercetătorul.

Un exemplu elocvent este dispariția idolilor casnici din aproape toate casele și magazinele. Din cele peste 700 de altare descoperite, doar 18 mai conțineau statuete. Unele dintre acestea au fost găsite ulterior asupra cadavrelor celor care nu au reușit să ajungă la porțile orașului, semn că oamenii au luat cu ei obiecte sfinte în fugă.

La fel, cuferele metalice și lăzile de valori au fost găsite goale, iar grajdurile — în număr de aproape o mie — nu mai conțineau animale. Doar 12 schelete de cai au fost identificate, ceea ce sugerează că majoritatea animalelor au fost luate pentru fugă.

„Când privești aceste absențe, îți dai seama că oamenii au avut timp să ia lucrurile importante, să-și strângă familiile și să plece. Toate bărcile, caii și măgarii au dispărut. Asta nu e coincidență”, afirmă Tuck.

De asemenea, inscripțiile din alte orașe arată că unele familii din Pompeii și-au reconstruit viețile în localități din apropiere, precum Puteoli (azi Pozzuoli). Un exemplu remarcabil este familia Umbricius, care deținea o afacere cu sos de pește „garum”.

„Această familie s-a mutat la Puteoli și a reluat afacerea. Avem dovezi clare din etichetele produselor: înainte scria ‘fabricat de Aulus Umbricius la Pompeii’, iar după erupție scria ‘fabricat de Aulus Umbricius Puteolanus’. Au dus cu ei rețeta, numele și tradiția”, explică istoricul.

Urmele speranței în ruinele Vezuviului

Cercetările sugerează că doar aproximativ 1.500 de oameni au murit la Pompeii și Herculaneum, dintr-o populație estimată la peste 40.000. Aceasta înseamnă că majoritatea au reușit să scape, chiar dacă urmele lor s-au pierdut în timp.

Unii supraviețuitori s-au întors ulterior în zonă, probabil pentru a recupera bunuri sau materiale de construcție. Straturile de cenușă, de doar nouă metri înălțime, puteau fi ușor excavate. „Cred că au venit înapoi să scoată piatra din clădiri, poate chiar să cultive terenul, pentru că solul vulcanic este extrem de fertil”, spune Tuck. Totuși, fără surse de apă și cu infrastructura distrusă, comunitățile din zonă nu au durat mult.

Istoricul crede că povestea acestor supraviețuitori este una de rezistență și solidaritate. Un exemplu emoționant este cel al unui orfan numit Avianus Felicio, care a fost adoptat de o familie săracă din Pompeii, numită Masuri. „Este o poveste umană frumoasă. Într-un moment de criză, acești oameni s-au ajutat unii pe alții, și asta mă emoționează”, mărturisește el.

Pe viitor, Steven Tuck intenționează să extindă cercetarea către Roma, unde crede că s-au refugiat unii supraviețuitori, și să studieze modul în care aceștia au influențat cultura religioasă a epocii. „După erupție, vedem apariția unor temple dedicate zeiței Isis în orașe unde înainte nu existau. Poate că refugiații din Pompeii au dus cu ei aceste credințe”, spune el.

Povestea celor care au fugit din calea focului Vezuviului este, în esență, una despre puterea de a o lua de la capăt. Printre ruinele tăcute ale Pompeiului, dovezile absenței vorbesc astăzi mai tare decât cenușa — amintind că, dincolo de tragedie, au existat oameni care au trăit, au sperat și au reconstruit.