Povestea matematicianului care a rezolvat un mister vechi de un secol și a refuzat premiul de 1 milion de dolari

Cazul lui Grigori Perelman rămâne unul dintre cele mai fascinante episoade din lumea științei moderne. Într-o perioadă în care recunoașterea publică, medaliile și premiile financiare sunt considerate dovezi ale succesului, matematicianul rus a ales exact opusul. A rezolvat una dintre cele mai dificile probleme din istoria matematicii – conjectura Poincaré –, a primit oferte de premii uriașe și onoruri academice, apoi le-a refuzat pe toate, dispărând complet din spațiul public. Povestea lui a devenit un amestec de legendă, geniu, discreție extremă și un mod de a trăi care sfidează așteptările lumii moderne.

În 2002, Grigori Perelman a publicat primul dintr-o serie de trei articole care aveau să schimbe pentru totdeauna topologia geometrică. Folosindu-se de instrumentele conceptuale create de matematicianul american Richard Hamilton – în special fluxul Ricci și ecuațiile asociate – Perelman a reușit să demonstreze conjectura Poincaré, formulată în 1904 de Henri Poincaré. Ipoteza încerca să descrie formele tridimensionale într-un mod fundamental, oferind un criteriu precis pentru descrierea spațiilor echivalente cu o sferă.

Problema era atât de dificilă încât, deși fusese rezolvată pentru dimensiuni superioare – matematicianul Stephen Smale primind Medalia Fields pentru demonstrația din cinci dimensiuni –, cazul tridimensional rămăsese o enigmă timp de aproape un secol. Perelman a găsit însă o abordare complet nouă, elegantă și profundă, în trei lucrări extrem de tehnice.

În următorii ani, matematicienii din întreaga lume au început analiza demonstrațiilor. Confirmarea oficială a venit în 2006, când John Morgan și Gang Tian au publicat o lucrare de aproape 500 de pagini prin care validau complet demonstrația rusului. A fost momentul în care lumea matematică a înțeles că una dintre cele șapte Probleme ale Mileniului ale Institutului Clay fusese rezolvată.

Cerere de căsătorie surpriză la „Mireasa”. Un cuplu contestat s-a logodit, după câteva săptămâni de relație: „Promit că o să încerc să te fac fericit”

Horoscop 5 decembrie 2025. O zodie primește o nouă șansă, norocul e de partea ei

Cu toate acestea, în mod surprinzător pentru mulți, geniul rus părea total neinteresat de recunoașteri.

De ce a refuzat Grigori Perelman premiile, medaliile și milionul de dolari

În mod normal, demonstrarea conjecturii Poincaré i-ar fi adus lui Perelman Medalia Fields – cel mai prestigios premiu pentru un matematician sub 40 de ani – și premiul Millennium, recompensă de 1 milion de dolari oferită de Institutul Clay pentru soluționarea uneia dintre problemele sale legendare.

Perelman a refuzat ambele distincții.

Colegii l-au descris ca fiind prietenos, dar foarte retras, complet dezinteresat de bani și faimă. Purta părul lung, unghiile neîngrijite și prefera să își petreacă timpul mergând prin pădurile din jurul Sankt Petersburgului, culegând ciuperci. Îi plăcea tăcerea, natura și matematica, nu lumina reflectoarelor.

Un motiv posibil pentru refuzul premiului Clay de 1 milion de dolari a fost faptul că simțea că Richard Hamilton merita recunoaștere egală. „Ar fi trebuit să accepte premiul și să îmi dea mie jumătate din bani”, a glumit Hamilton când a aflat despre refuz.

Mai profund, Perelman părea convins că matematica nu ar trebui transformată într-un concurs de recompense. A considerat premiile inutile și perturbatoare. Iar această atitudine a contribuit și mai mult la aura sa de excentric, de geniu care trăiește după propriile reguli.

În 2005 a demisionat de la Institutul de Matematică Steklov, apoi s-a retras complet din viața academică. Vecinii săi au spus că locuia modest și avea grijă de mama lui. În 2010, când un reporter a încercat să îl intrebe de ce refuză premiile, răspunsul lui a fost la fel de neașteptat și sincer: „Mă deranjezi. Culeg ciuperci.”

Un geniu retras, un mister viu și o moștenire științifică uriașă

Perelman nu a mai avut apariții publice din 2005, iar comunitatea științifică nu știe dacă mai lucrează în matematică sau dacă s-a dedicat complet altor preocupări personale. Indiferent de direcția pe care a ales-o, influența lui asupra topologiei moderne este uriașă. Demonstrând conjectura Poincaré, el a rezolvat o problemă care a definit generații întregi de matematicieni.

Mai mult, modul în care a ales să reacționeze la glorie – refuzând tot ceea ce alții consideră esențial într-o carieră științifică – a redefinit și percepția asupra succesului academic. Pentru Perelman, satisfacția intelectuală depășea cu mult banii și recunoașterea publică. Într-o lume în care aproape orice realizare este însoțită de marketing, trofee și premii, el a arătat că poate exista și un alt drum: acela al discreției totale.

Astăzi, numele lui continuă să fascineze. Este un simbol al geniului pur, al integrității totale și al unei modestii atât de radicale încât pare imposibil de înțeles pentru mulți. Povestea lui rămâne o lecție despre pasiune, libertate intelectuală și curajul de a trăi după propriile principii — chiar și atunci când toată lumea te privește ca pe un erou al matematicii moderne.