Povestea fabuloasă a lui Napoleon Dolar Muntean: abandonat la naștere, face a treia facultate și e trup și suflet pentru elevii săi. ”În învățământ, dacă ești debutant sau suplinitor, faci naveta și 50 km” EXCLUSIV

Napoleon Dolar Muntean are aproape 27 de ani și este unul dintre puținii care au sfidat, la propriu, toate probabilitățile de a reuși în viață. Povestea lui este fascinantă. Abandonat la naștere în maternitate, a trăit într-un orfelinat în care bătaia era cuvântul de ordine zi de zi. Adoptat, operat, cu un handicap locomotor, el este acum la a treia facultate. Și predă istorie, în Alba, se ocupă de copiii de la școală și, mai mult decât atât, vrea să îi facă pe cei mici să iubească școala. Consumator înrăit de cărți, el visează ca, într-un final, învățământul românesc să fie reformat. Și, spune el, are și câteva idei pentru ministrul Daniel David. Citiți mai jos un interviu EXCLUSIV, pentru Playtech.ro.

Cine este Napoleon Dolar Muntean

”Am fost abandonat imediat după naștere. Am stat doi ani în maternitate, apoi am fost plasat într-un orfelinat. Erau case de copiii, în acea perioadă, în stil comunist. Am stat acolo până la cinci ani. Vă dați seama, în perioada respective, mâncam bătaie indiferent ce făceai. Și pentru că respirai.

La aproape cinci ani am ajuns într-o familie. A urmat un parcurs destul de dificil, a fost o recuperare atât fizică, cât și emoțională. Când am intrat prima oară în casă, nu știam ce e aragazul sau frigiderul. Când vedeam că mama gătea și avea lingura de lemn în mână, mă speriam. Am făcut și patru operații la București.

”Pot spune că am fost privilegiat”

Apoi am intrat la școală, nu mai știu cine era ministru, ori doamna Andronescu, ori domnul Funeriu, introduseseră idea că și copiii cu handicap pot intra în învățământul de masa. Asta e bine, atât timp cât copiii nu au probleme la nivel psihic. Dacă copilul are doar un handicap locomotor, el se poate integra și poate corespunde cerințelor sistemului. Dacă are probleme psihice, este foarte greu.

Pot spune că am fost privilegiat, am învățat la una dintre cele mai bune școli din Alba, apoi am ajuns la un liceu foarte bun, pe filo-franceză. După ce am terminat liceul m-am dus spre Istorie, apoi și spre Filologie”, este povestea vieții sale, spusă, pe scurt, de Napoleon Dolar Muntean.

De atunci, el a ajuns profesor de Istorie și Geografie. Și visează că, în viitor, copiii vor fi deschiși să învețe istorie. Măcar pentru a nu mai repeat greșelile trecutului. Și consider că, acum, se pune prea mult accent pe științele exacte, cel puțin în gimnaziu, în loc să fie educați copiii pentru a gândi critic. Între timp, pentru că viața de profesor nu e chiar ușoară, lucrează și la o firmă de curierat.

Povestea ta a impresionat România, acum câțiva ani! Ce mai faci acum?

Acum sunt profesor de istorie și de geografie. Sunt profesor de patru ani, am predat istorie, georgrafie și educație socială. La o școală generală, la gimnaziu. La bază sunt istoric, chiar dacă, din anul doi de facultate la Istorie m-am apucat și de Litere. Acum sunt la a treia facultate, pentru specializarea în Geografie, la Cluj.

M-am apucat de ea din cauza faptului că profesorii de istorie nu beneficiază de un număr suficient de ore pentru ca să își poată acoperi norma didactică, am considerat că ar fi necesar să mai am o specializare. Am ales Geografia pentru a-mi completa mai ușor numărul de ore și îmi e ușor să fac, acum, a treia facultate.

Horoscop zilnic 6 decembrie 2025: Vești importante pentru o zodie, surprize pentru alte două

Cerere de căsătorie surpriză la „Mireasa”. Un cuplu contestat s-a logodit, după câteva săptămâni de relație: „Promit că o să încerc să te fac fericit”

Am și un al doilea job, part-time. Am decis să mă angajez la o firmă de curierat, era chiar lângă casă. Asta și pentru că în învățământ, dacă ești profesor debutant sau suplinitor nu ai șanse să găsești post lângă casă și atunci e nevoie să faci naveta, poate chiar și 50 de km. Și ai nevoie și de bani.

Cum par subiectele de Bac?

M-am uitat puțin pe ele și, sincer, pot să zic că sunt destul de ușoare., Mai ales pentru o persoană care învață constant. Nu cred că ai nevoie de meditații ca să iei un 7, că un 5 poate lua oricine. Subiectele sunt ușoare, spre nivel mediu, astfel încât toată lumea să le poată trata ok.

La Istorie, din păcate, copiii se încurcă la secole și nu înțeleg cerințele. Este și problema analfabetismului functional, dar și pentru că nu ne educăm în sensul ăsta. Adică, facem multe ore de română, matematică, biologie și chimie, în loc să ne aplecăm și spre științele în care copiii pot să exceleze. De exemplu, un copil poate fi bun la română, atunci el să meargă pe partea de filologie, altul e bun pe geografie, altul pe istorie, etc. Dar nu pot fi buni peste tot și se pierd.

Napoleon Dolar Muntean, la absolvirea Facultății de Istorie (Sursă foto: Facebook)

Ce vezi tu în învățământul românesc?

Am văzut recent că domnul ministru vrea să facă o chestie, nu știu cât o să îi și reușească, să mai adauge la partea de examinare de clasa a opta un fel de a treia probă. Să fie o parte de istorie, geografie și științe. Ceea ce ar fi foarte ok. Asta mai ales că copiii, sau cel puțin o parte din ei, nu se vor axa doar pe română și matematică. Cred că modelul cu română și matematică este un model din anii 70-80, când era cu examen de treaptă.

Evident, trebuie să știi perfect limba română, indiferent ce faci. Ca să excelezi la matematică, trebuie să știi româna, să înțelegi ce se cere în problemă. Dar nu e totul.

Cum sunt copiii cu tine?

Pentru că sunt tânăr, mă văd ca pe un tovarăș de-al lor. Un elev a venit recent la mine să îmi zică că mă vede ca pe fratele lui mai mare. Eu încerc să mă apropii de elevi cât de mult se poate ca să și învețe măcar o bucățică din ce le predau eu. Ei vor uita multe, dar, poate, totuși vor ține minte măcar bazele. Și nu vor uita cum m-am purtat cu ei. Nu mi-aș schimba meseria cu nimic de pe pământ.

Ce ți-ai dori tu?

Mi-aș dori ca și profesorii de istorie să fie priviți cu mai mult interes. Nu doar cei de română, de matematică, de biologie contează. Să fie și istoria pusă la rang de cinste. Din păcate, noi nu ne prea învățăm lecțiile, și asta s-a văzut în ultima vreme. Dar nu ar strica să știm ce au spus înaintașii noștri, cum au reacționat în anumite momente.

Din păcate, ceea ce lipsește foarte mult în școli este educația politică. Mă refer la o educație democratică. Să știe câte camera are Parlamentul, cum funcționează instituțiile, ce drepturi sunt în democrație, de ce trebuie să fie apărată. Ca să poți să ai o societate informată și educată politic ar trebui să se predea mai multă istorie, cultură civică, etc. Dar dacă te uiți pe programă, vezi că e o oră de istorie pe săptămână și una de cultură civică…

Le mai place copiilor să învețe?

Unora, să știți că da, mai sunt și copii curioși. Iar dacă tu, ca profesor, te faci plăcut și reușești să le captezi atenția, e și mai bine. Dar contează să educăm și părinții să îi facă pe copiii să le placă școala.

Sunt sate, sunt comunități unde nu prea poți să faci multe din cauza părinților. Dacă copilul e educat de acasă să asculte și de professor, indiferent dacă este sau nu în scaun cu rotile, că e tânăr, bătrân, atunci copilul va asculta. Dar sunt unii care vin de acasă cu mentalitatea că nu e musai să meargă la ore.

Dacă ai fi ministru al educației naționale, ce ai face?

Nu știu dacă aș putea schimba foarte multe, în momentul de față. Dar, ca primă măsură, aș reduce orele de științe exacte în favoarea celor sociale. Nu spun că matematica nu e bună, la gimnaziu, dar aș pune accentul pe științele umaniste pentru că nouă ne lipsește tocmai asta: umanitatea. Mai ales după pandemie.

Aș face mult mai transparent examenul de titularizare. L-aș face la nivel de țară, nu la nivel de școală. Dacă un profesor are disensiuni cu directorul, atunci directorul poate să îi scadă un punct doar pentru că nu îi place de el. Ceea ce nu e echitabil, mai ales dacă știe de 10 să primească 9. Ar fi normal să dai examenul într-un centru județean, să îți fie corectată lucrarea de alți oameni, din alte județe, și ar fi mai bine.

 Ai 27 de ani! Ai vreo iubită, planuri de copii?

Sincer, am avut câteva prietene. Dar de vreo patru ani, m-am axat mai mult pe partea profesională. Cu pandemia, parcă toate lucrurile au luat-o razna. Și de atunci încerc să devin mai bun, să descopăr lucruri noi, lucruri care să mă ajute la școală, acolo unde predau acum. Trebuie să fiu în trend cu tot ce mișcă, să pot să reacționez corespunzător la ce se întâmplă în jurul meu și cu copiii.