04 aug. 2025 | 14:00

Povestea celui mai tânăr fotoreporter de război: La 12 ani, pe front, cu un aparat foto

Special
Share
Povestea celui mai tânăr fotoreporter de război: La 12 ani, pe front, cu un aparat foto
O poveste despre curaj și vocație. (Foto: Rare Historical Photos)

Într-o epocă marcată de prăbușirea ordinii și de teamă colectivă, când copiii căutau adăpost departe de zgomotul gloanțelor și de sirenele ambulanțelor, un băiat de 12 ani din Saigon făcea exact opusul. Cu un aparat foto agățat de gât și o curiozitate nestăvilită, Lo Manh Hung pășea printre ruine și soldați înarmați, documentând una dintre cele mai violente perioade din istoria Vietnamului.

Lo Manh Hung nu a fost doar o curiozitate locală sau un simplu copil precoce. A devenit un simbol al curajului, al dăruirii și al vocației jurnalistice într-o perioadă în care chiar și adulții ezitau să se apropie de liniile frontului. Un reportaj video impresionant puteți vedea pe BBC.

De la camera obscură la străzile în flăcări ale Saigonului

Povestea lui Lo Manh Hung începe departe de primele linii ale războiului. Într-o cameră obscură din Saigon, alături de tatăl său, fotograful Lo Vinh, Hung învăța secretele luminii și ale compoziției. Tatăl său, un fotograf experimentat cu decenii de muncă în spate, fusese forțat să se retragă temporar după ce fusese rănit în timpul unei revolte. În acel moment, fiul său cel mic i-a devenit ajutor de nădejde.

La doar 11 ani, când Vietnamul era deja cuprins de haos, Hung nu se mai mulțumea cu rolul de asistent. A început să iasă pe teren, să fotografieze proteste, confruntări, scene de distrugere, dar și fragmente de viață cotidiană în mijlocul războiului.

Lo Manh Hung Foto: Rare Historical Photos

Statura sa mică, de doar 1,20 metri și 27 de kilograme, s-a dovedit a fi un avantaj. Se putea strecura cu ușurință printre ruine, prin alei înguste sau printre soldați. De multe ori, era singurul care reușea să surprindă unghiuri imposibile pentru fotografii adulți. Totuși, înfățișarea sa de copil atrăgea suspiciuni. Era adesea oprit de poliție, iar cel mai mare obstacol, după cum avea să spună mai târziu, era să-i convingă pe oficiali că era, într-adevăr, un jurnalist profesionist.

Recunoaștere în timpul ofensivei Tet și exilul în America

Momentul de cotitură pentru Lo Manh Hung a fost ofensiva Tet din 1968. În timp ce luptele cuprindeau Saigonul, iar presa internațională se concentra pe scenele de pe front, tânărul fotograf mergea alături de trupele sud-vietnameze în cartiere controlate de Viet Cong. Vindea fotografii agențiilor de presă locale și internaționale, reușind uneori să câștige 10 dolari pentru o imagine — o sumă care, în acea perioadă, putea susține o familie întreagă timp de o lună.

Fotografiile sale au fost publicate în presa străină, iar figura sa a devenit cunoscută printre corespondenții de război din Saigon. Însă toate aceste realizări nu au fost suficiente pentru a-i salva arhiva. Când trupele nord-vietnameze au invadat Sudul, Hung a avut doar câteva minute să fugă. A fost prins în haosul evacuării, tras cu forța într-un elicopter supraaglomerat. Întregul său portofoliu — filme, negative, amintiri vizuale ale unui război văzut prin ochii unui copil — a fost pierdut pentru totdeauna.

Ani mai târziu, în San Francisco, unde își deschisese un atelier foto pe Ninth Street, Hung a avut o întâlnire neașteptată cu Horst Faas, fotograful Associated Press care imortalizase unele dintre cele mai celebre imagini din Vietnam. Faas, uimit să-l întâlnească, i-a spus simplu: „Nu știam că ai supraviețuit. Mă bucur nespus să te văd”.

Lo Manh Hung Foto: Vintage Everyday

Viața lui Lo Manh Hung nu este doar o poveste de război, ci și una despre identitate, perseverență și responsabilitate. Chiar și în adolescență, avea o rutină spartană: se trezea la ora 5 dimineața împreună cu tatăl său, plecau pe teren, acopereau evenimente oficiale, nunți, sosiri pe aeroport, proteste și incendii. Noaptea, Hung developa filmele și vindea fotografiile ziarelor.

Într-un oraș suprasaturat de imagini și de pericol, Lo Manh Hung a reușit să se impună prin determinare și instinct. Era cunoscut printre fotografii străini pentru abilitatea de a se strecura prin mulțimi și a ajunge în cele mai bune poziții. Deși era doar un copil, colegii de breaslă îl respectau, lăsându-l să lucreze alături de ei fără să-l încurce.

Povestea lui Hung reamintește că, în cele mai întunecate vremuri, pasiunea și talentul pot înflori acolo unde te-ai aștepta mai puțin. Cu fiecare cadru surprins, tânărul fotograf nu doar că a documentat istoria, dar a devenit el însuși parte din ea.

Astăzi, deși amintirile vizuale ale acelui copil cu aparat foto s-au pierdut în graba evacuării, moștenirea sa trăiește în povestea transmisă mai departe, ca simbol al curajului și al vocației jurnalistice în cele mai imprevizibile condiții.