Povestea ”Casei Ororilor” din București și triplul asasinat care a cutremurat România anilor ’90. Misterul crimei nerezolvate de 25 de ani

În istoria recentă a Bucureștiului, puține evenimente au șocat opinia publică precum triplul asasinat petrecut în iunie 1997 pe strada Miniș. Un apartament obișnuit s-a transformat peste noapte în ceea ce presa avea să numească „Casa Ororilor”, devenind scena unei crime atât de violente și misterioase încât, după un sfert de secol, rămâne încă nerezolvată.​

Triplul asasinat care a șocat o țară întreagă

În inima cartierului Titan, pe o stradă aparent banală din București, a avut loc una dintre cele mai macabre și inexplicabile crime din istoria recentă a României.

Era data de 19 iunie 1997, iar strada Miniș urma să devină cunoscută nu pentru liniștea cotidiană sau pentru apropierea de parcuri, ci pentru o scenă de groază desprinsă parcă dintr-un film de groază.

În acea zi toridă de vară, locatarii unui bloc obișnuit au alertat autoritățile din cauza mirosului pestilențial care se răspândea dintr-un apartament de la parter.

Ordinea în care trebuie puse ingredientele pentru pasca fără aluat. Aşa nu se va lăsa la final

Rugăciunea din Vinerea Mare pe care orice creştin trebuie să o rostească. Vor avea sănătate şi linişte în familie

Ce a urmat avea să devină una dintre cele mai cutremurătoare anchete criminalistice din România post-decembristă.

Polițiștii și criminaliștii sosiți la fața locului au intrat într-un apartament cu patru camere, unde i-a întâmpinat o imagine care avea să le rămână întipărită în memorie toată viața.

Autoritățile au găsit trei trupuri fără suflare în trei camere diferite, într-o stare avansată de putrefacție, acoperite cu viermi, cu urme de violență extremă și mister.

O scenă de groază: sadism, simboluri și distrugerea urmelor

Ceea ce a îngrozit cel mai mult autoritățile nu a fost doar brutalitatea cu care s-a acționat, ci și minuțiozitatea și bizarele detalii ale scenei. Trupurile neînsuflețite ale victimelor,  doi bărbați și o femeie, fuseseră sfârtecate cu un satâr, într-un mod sadic, aproape ritualic.

Fiecare cadavru fusese plasat în altă cameră, iar urmele indicau că fuseseră surprinși în somn, loviți în cap și apoi mutilați. După atac, criminalul le acoperise fețele cu perne sau pături, gest interpretat de anchetatori drept o posibilă urmă de regret.

Unele detalii păreau să indice nu doar un sadism ieșit din comun, ci și o posibilă înscenare simbolică, greu de interpretat. În plus, toate robinetele din apartament fuseseră lăsate deschise, iar peste tot în locuință fusese împrăștiată sodă caustică, în încercarea de a șterge orice urmă de ADN sau amprentă.

Elisabeta, Dorin și Petrică Vasiliu au fost asasinați în propria casă în iulie 1997. Foto arhivă

Petrecerea dinaintea masacrului și cearta pe vânzarea locuinței

Firul anchetei avea să scoată la iveală detalii care, inițial, păreau banale, dar care în cele din urmă au conturat un posibil mobil: banii. Cu câteva zile înainte de crimă, pe 15 iunie 1997, în apartament avusese loc o petrecere organizată de frații Vasiliu, cu ocazia zilei de naștere a unuia dintre ei, Dorin.

La petrecere au participat rude, vecini și prieteni apropiați, iar unul dintre subiectele discutate a fost vânzarea apartamentului. Oferta primită de la un potențial cumpărător era generoasă pentru acea vreme, 108 milioane de lei, o sumă care a aprins spiritele și a generat discuții aprinse între frați.

Printre cei mai tensionați s-au dovedit a fi Nicu și Petrică, doi dintre frați, care ar fi avut opinii divergente privind împărțirea banilor.

Potrivit martorilor, în seara de 15 iunie, după ce petrecerea s-a încheiat în jurul orei 23:00, în apartament au mai rămas doar mama fraților, împreună cu Dorin și Petrică. Se presupune că în acea noapte sau în zorii zilei următoare, a avut loc triplul asasinat.

Petrică, supraviețuitorul familiei omorâte, principalul suspect?

Inițial, polițiștii l-au considerat principal suspect pe Petrică, fratele cu un trecut dubios. Acesta făcuse închisoare pentru neplata unei amenzi și, în perioada detenției, se învârtise printre personaje considerate periculoase.

După descoperirea cadavrelor, Petrică nu a fost recunoscut de fratele său Nicu, din cauza stării avansate de putrefacție și a mutilării feței. Astfel, autoritățile au crezut că Petrică era în viață și l-au dat în urmărire națională.

Ulterior, după verificări mai amănunțite, cadavrul său a fost identificat prin amprente, iar ipoteza unei sinucideri urmate de crimă în stil ritualic a fost exclusă.

Pe rând, alte piste au fost luate în calcul. Una dintre ele ducea spre anturajul periculos al lui Petrică, unde ar fi existat indivizi care ar fi putut fi tentați de perspectiva obținerii unei sume mari de bani.

Acești „prieteni” ar fi putut afla despre intenția de a vinde apartamentul și, profitând de încrederea câștigată, ar fi intrat nestingheriți în casă, comițând apoi grozăvia.

Un alt detaliu ciudat care a dat de gândit anchetatorilor a fost faptul că ușa apartamentului nu fusese forțată, ceea ce sugera că autorul fusese primit în locuință.

Acest amănunt întărea ipoteza conform căreia criminalul era un cunoscut al familiei, poate chiar un apropiat, ceea ce ar explica și gestul acoperirii fețelor victimelor, notează B365.

Casa Ororilor, cum au găsit-o anchetatorii după săvârșirea crimei. Foto arhivă

Un mister neelucidat de mai bine de 25 de ani

Ancheta s-a întins pe parcursul mai multor ani, însă lipsa martorilor, distrugerea urmelor de la fața locului și absența unei probe concludente au făcut ca misterul să nu fie niciodată deslușit.

În iunie 2012, odată cu trecerea celor 15 ani legali, dosarul a fost prescris, iar triplul asasinat de pe strada Miniș a intrat oficial în arhiva crimelor nerezolvate ale României.

De atunci, apartamentul a fost denumit în presă „Casa ororilor din Titan”, iar locul a fost ocolit de mulți ani de vecini și potențiali chiriași. Mulți susțin că acolo s-ar petrece lucruri stranii, iar memoria celor întâmplate pare să persiste între pereții clădirii, ca o rană veche, imposibil de vindecat.

Chiar dacă timpul a trecut, iar Bucureștiul s-a schimbat radical de atunci, ecoul acelei crime cumplite nu s-a stins. Poveștile și teoriile circulă încă pe internet, în grupuri obscure sau în rândul pasionaților de cazuri nerezolvate.

Astăzi, la peste un sfert de secol de la acea zi neagră din vara lui ’97, multe întrebări rămân fără răspuns. Nimeni nu știe dacă autorul crimei cumplite trăiește, în prezent, sau dacă a murit la scurt timp după, luând cu el un secret imposibil de suportat.

Un lucru este cert, casa de pe strada Miniș rămâne un simbol al întunericului, un spațiu în care justiția n-a reușit să-și facă dreptate și în care umbrele trecutului continuă să plutească, deasupra unei povești cutremurătoare, rămasă fără final.