Pot părinţii să îşi vândă bunurile fără acordul copiilor? Legea exactă
Tot mai mulți români caută răspunsuri clare legate de legea moștenirii și a succesiunii. Subiectele juridice care vizează patrimoniul familiei, drepturile copiilor și modul de împărțire a bunurilor după decesul părinților sunt printre cele mai frecvente dileme aduse în atenția avocaților. În mediul online, aceste întrebări au generat dezbateri intense, iar răspunsurile specialiștilor vin să clarifice o serie de neînțelegeri.
Ce drept au copiii la bunurile părinților
Avocata Gabriela Ursărescu a primit recent o întrebare aparent simplă, dar cu o încărcătură juridică importantă: „Pot părinții să vândă bunurile fără acordul copiilor?” Răspunsul său a fost clar: „Da, părinții nu au nevoie de acordul copiilor pentru a dispune de propriile bunuri. Copiii nu au niciun drept la bunurile părinților, atât timp cât aceștia sunt în viață. Copiii au drepturi doar în caz de moștenire.”
Cu alte cuvinte, atâta timp cât părinții trăiesc și sunt proprietari de drept ai bunurilor, aceștia pot să le vândă, să le doneze sau să le ipotecheze fără a cere aprobarea copiilor. Drepturile urmașilor apar doar în momentul deschiderii succesiunii, adică după decesul titularului. Această regulă elimină confuziile frecvente, în care mulți cred că simplul statut de fiu sau fiică le conferă un drept actual asupra patrimoniului părinților.
Ce spune Codul Civil despre moștenire
Dacă în timpul vieții părinții au libertate totală asupra bunurilor, situația se schimbă radical după deces. Potrivit Codului Civil, copiii sunt considerați moștenitori rezervatari, ceea ce înseamnă că nu pot fi înlăturați complet de la moștenire.
Legea prevede următoarele cote:
- Un copil – moștenește jumătate din întreaga avere a părintelui decedat.
- Doi copii – împart în mod egal două treimi din patrimoniu.
- Trei sau mai mulți copii – împart întreaga avere, fiecare primind părți egale.
Rezerva succesorală reprezintă partea minimă din moștenire care le revine copiilor, indiferent de eventuale dispoziții testamentare sau donații făcute de părinte în timpul vieții. Cu alte cuvinte, chiar dacă părintele lasă un testament prin care favorizează o altă persoană, legea garantează copiilor o cotă parte ce nu poate fi încălcată.
În cazul în care unul dintre copii a decedat înaintea părintelui, partea sa este transmisă descendenților direcți (nepoți), care devin moștenitori prin reprezentare.
Mulți români fac confuzia între dreptul de proprietate al părinților și dreptul de moștenire al copiilor. Faptul că cineva este „moștenitor prezumtiv” nu înseamnă că are un cuvânt de spus asupra deciziilor pe care părintele le ia în timpul vieții. Drepturile copiilor devin efective doar după decesul proprietarului și numai în condițiile prevăzute de Codul Civil.