Pot fi transformate alte metale în aur? Ce spune știința modernă despre visul alchimiștilor

De mii de ani, alchimiștii au visat la „chrysopoeia”, transformarea metalelor obișnuite în aur. În Grecia Antică, filozoful Zosimos din Panopolis considera acest proces o formă de purificare spirituală, iar în Evul Mediu european ideea a fost reluată cu un scop mult mai pragmatic: obținerea bogăției prin transmutarea metalelor ieftine în aur.

Însă, deși mitul a fost abandonat odată cu apariția chimiei și fizicii moderne, știința contemporană demonstrează că această transformare este posibilă… dar cu un cost imens.

Cum ar fi posibilă transformarea metalelor în aur?

Identitatea unui element chimic este determinată de numărul de protoni din nucleu. Aurul are 79 de protoni, în timp ce plumbul are 82.

În teorie, eliminarea a trei protoni din nucleul plumbului ar duce la obținerea aurului. Problema este că nucleul atomic este stabilizat de forța nucleară tare, extrem de dificil de învins.

Primele experimente reușite au fost realizate în 1941, când cercetători de la Harvard au bombardat atomi de mercur cu particule de mare energie, reușind să producă izotopi instabili ai aurului.

În anii ’80, laureatul Nobel Glenn Seaborg a repetat performanța, transformând atomi de bismut în aur la laboratorul Lawrence Berkeley din California, folosind un accelerator de particule. Mai recent, la CERN, coliziunile ionilor de plumb aproape de viteza luminii au generat cantități infime de aur, măsurate în trilioane de gram, scrie Live Science.

De ce nu este profitabilă această „alchimie modernă”?

Chiar dacă fizicienii au reușit ceea ce alchimiștii doar visau, procesul este extrem de ineficient. Costul construirii și operării unor acceleratoare de particule precum Large Hadron Collider este incomparabil mai mare decât valoarea cantității de aur obținută.

În plus, izotopii produși sunt adesea instabili și se dezintegrează rapid. De exemplu, experimentele lui Seaborg din anii ’80 au costat de aproximativ un trilion de ori mai mult decât valoarea aurului obținut.

Prin urmare, deși știința confirmă că transmutarea metalelor în aur este posibilă prin manipularea nucleelor atomice, aceasta rămâne un exercițiu de cercetare fundamentală, nu o metodă practică de a produce aur.

Așadar, aurul creat artificial este mai degrabă un produs secundar al fizicii nucleare decât o sursă de bogăție. Alchimia și-a găsit răspunsul, dar nu și scopul economic.