Pompeii, locul unei noi descoperiri arheologice extraordinare. Ce ascund statuile de dimensiuni umane
:format(webp)/https://playtech.ro/wp-content/uploads/2025/04/scultura-porta-sarno-foto-alfio-giannotti-683x1024-topaz-face-upscale-4x-scaled.jpeg)
Ruinele orașului Pompeii continuă să fascineze lumea științifică și publicul larg cu revelații care rescriu istoria antichității. Cea mai recentă descoperire vine dintr-un mormânt monumental situat în apropierea porților Porto Sarno, unde arheologii au găsit două statui funerare de dimensiuni aproape reale, reprezentând o femeie și un bărbat. Sculpturile din marmură datează din perioada Republicii Târzii (133–31 î.Hr.) și se remarcă nu doar prin execuția detaliată, ci mai ales prin simbolismul profund și implicarea religioasă evidentă.
Femeia este reprezentată într-o manieră care sugerează un statut social ridicat, fiind înfățișată cu bijuterii luxoase – cercei, inele, brățări – și o amuletă în formă de semilună, cunoscută sub denumirea de „lunula”. Această bijuterie era specifică preoteselor cultului zeiței Ceres, protectoarea fertilității, agriculturii și relațiilor materne, și era purtată pentru a alunga spiritele rele din viața unei femei, de la naștere până la căsătorie. În plus, tunica sa este acoperită de o mantie impunătoare, iar în mâini ține un sul de papirus și frunze de laur, obiecte folosite pentru ritualuri de purificare în spațiile sacre.
Indicii despre rolul femeilor în viața religioasă a orașului
Importanța acestei descoperiri constă în poziția centrală acordată femeii în contextul funerar. Statuia sa este mai înaltă decât cea a bărbatului, iar simbolurile religioase pe care le poartă par să sugereze că nu era doar o figură decorativă, ci o preoteasă cu funcții active în cadrul cultului lui Ceres. Potrivit arheologilor implicați în proiect, este posibil ca bărbatul să nu fi fost soțul ei, ci mai degrabă un fiu sau un coleg preot, un aspect care subliniază importanța femeii în ierarhia spirituală a Pompeii-ului.
Directorul parcului arheologic din Pompeii, Gabriel Zuchtriegel, a subliniat că aceste reprezentări întăresc ipoteza existenței unui cult bine organizat al zeiței Ceres în oraș, cu preotese ce proveneau din familii influente. Până acum, aceste funcții religioase feminine erau adesea atribuite claselor populare, însă opulența acestei statui și mormântul impunător sugerează contrariul: cel puțin unele dintre aceste femei aveau acces la resurse și poziții sociale importante.
Parte dintr-un proiect amplu de cercetare funerară
Săpăturile fac parte dintr-un proiect internațional intitulat „Investigating the Archeology of Death in Pompeii”, coordonat de arheologul spaniol Llorenç Alapont, în colaborare cu Universitatea din Valencia și autoritățile italiene. Zona Porto Sarno, unde se desfășoară cercetările, a fost descoperită în 1998 în timpul construcției unei linii de tren ce leagă Napoli de sudul Italiei. De atunci, au fost identificate peste 50 de situri funerare, unele cu rămășițe mumificate, cum este cazul mormântului lui Marcus Venerius Secundio, descoperit în 2021.
Multidisciplinaritatea proiectului – ce implică arheologi, restauratori, antropologi și arhitecți – permite nu doar o înțelegere mai profundă a riturilor funerare romane, ci și o contextualizare mai precisă a rolului pe care l-au avut femeile în religia antică. Această descoperire este considerată de specialiști una dintre cele mai relevante din ultimele decenii în sudul Italiei, în special datorită rarității unor astfel de reprezentări sculpturale în acest spațiu geografic.
Statuile urmează să fie restaurate în Palestra Grande – cel mai mare spațiu public din Pompeii – și vor fi prezentate publicului în cadrul expoziției „A fi femeie în Pompeii-ul antic”, care se deschide pe 16 aprilie. Această nouă piesă a puzzle-ului pompeian readuce în discuție complexitatea societății romane și reafirmă valoarea inestimabilă a săpăturilor arheologice într-un oraș care, deși îngropat sub cenușă acum aproape două milenii, încă mai are multe de spus, conform CNN.