Politehnica București, 200 de ani de formare a inginerilor români: Școala de Poduri și Șosele, nota 12 minimă de trecere și instruirea militară a studenților

Universitatea Politehnica București este cea mai veche și prestigioasă instituție de învățământ tehnic superior din România. De la școala cu predare în limba română înființată de Gheorghe Lazăr, la Școala de Poduri, Șosele, Mine și Arhitectură la Institutul Politehnic și Universitatea Politehnică de astăzi, una dintre cele mai prestigioase și importante universități de la noi din țară se mândrește cu o istorie ce se întinde de-a lungul a aproape două secole.

De la revoluția educațională a lui Gheorghe Lazăr la decretul lui Al. I. Cuza și școala condusă de Gh. Duca

Originile Politehnicii datează din anul 1818, când Gheorghe Lazăr a înființat prima școală tehnică superioară cu predare în limba română, la mănăstirea Sfântul Sava din București.

Această instituție a fost reorganizată în 1832 sub denumirea de Colegiul de la Sfântul Sava, având un rol esențial în dezvoltarea învățământului tehnic românesc.

Un moment crucial a fost anul 1864, când domnitorul Alexandru Ioan Cuza a decretat înființarea “Școlii de Poduri și Șosele, Mine și Arhitectură”.

Laura Cosoi, „momente apocaliptice” în vacanță. Cum a trăit vedeta blackoutul din Portugalia

Horoscopul zilei de miercuri, 30 aprilie 2025. Tensiuni și conflicte pentru o zodie, se va simți neînțeleasă

Aceasta a fost transformată în 1867 în “Școala de Poduri, Șosele și Mine”, iar în 1881, sub conducerea lui Gheorghe Duca, a devenit “Școala Națională de Poduri și Șosele”, cu o durată a studiilor de cinci ani.

De la Școala Politehnică la Universitatea Politehnica din București

Prin decretul regal nr. 2521 din 15 iunie 1920, Școala Națională de Poduri și Șosele a fost transformată în Școala Politehnică din București. La momentul fondării, avea patru secțiuni principale: Construcții, Mecanică și Electricitate, Mine și Metalurgie, Științe Industriale.

În 1923, Școala Superioară de Silvicultură a fost alipită Politehnicii, constituind Secțiunea Silvică. Ulterior, au fost adăugate specializări precum Telegrafie și Telefonie (1924), Hotarnici și Cadastru (1926) și Aviație (1931).

În primele sale decenii, Politehnica avea o capacitate maximă de 1200 de studenți, iar până în 1930 a format 833 de ingineri.

În perioada interbelică, Politehnica a devenit un centru de excelență în inginerie, atrăgând profesori și cercetători de renume.

Această perioadă a fost caracterizată de extinderea infrastructurii, modernizarea laboratoarelor și creșterea numărului de specializări.

Denumirea instituției a fost schimbată succesiv: în 1938 a devenit Politehnica București, în 1948 Institutul Politehnic București, iar din 1992, Universitatea Politehnica din București.

În prezent, aceasta este una dintre cele mai mari și prestigioase universități tehnice din Europa de Est, cu numeroase colaborări internaționale și o infrastructură modernizată.

Vezi și: Frământările celui mai mare inginer român. Anghel Saligny a garantat, cu propria viață, rezistența Podului de la Cernavodă

Rigoarea academică: nota 12 minimă pentru promovare

Una dintre cele mai stricte cerințe academice din istoria Politehnicii București a fost introducerea notei minime de trecere de 12, pe o scară de la 1 la 20.

Aceasta reflecta nivelul ridicat de exigență impus de profesori și dificultatea examenelor. Studenții erau obligați să demonstreze cunoștințe solide și capacitatea de a aplica teoria în practică.

Procesul de admitere era de asemenea extrem de riguros, implicând probe scrise și orale la discipline precum algebră superioară, trigonometrie, fizică, chimie și geologie.

Studenții urmau cursuri nu doar în domenii tehnice, ci și în economie, contabilitate, organizarea muncii și limbi străine. Această abordare multidisciplinară a permis formarea unor ingineri capabili să se adapteze rapid la cerințele pieței muncii.

Studenții institutului beneficiau de instruire militară

Un alt aspect distinctiv al Politehnicii a fost instruirea militară obligatorie. Studenții din ultimul an primeau pregătire între lunile martie și iunie, obținând gradele de caporal și sergent.

Stagiul la trupă, din august până în octombrie, se finaliza cu examenul pentru obținerea gradului de sublocotenent de rezervă. Pe lângă Politehnică funcționa o baterie de artilerie și o companie de geniu, conduse de un colonel de artilerie.

Această pregătire militară avea rolul de a dezvolta disciplina, spiritul de echipă și abilitățile organizatorice ale studenților.

Absolvenții Politehnicii nu erau doar ingineri competenți, ci și ofițeri de rezervă, capabili să contribuie la apărarea țării în caz de nevoie.

Vezi și: De la Școala Domnească, la Academia Sf. Sava și Universitatea din București. Istoria celei mai mari instituții de învățământ superior din România

Nicolae Vasilescu Karpen, personalitate de referință, primul rector al Politehnicii

Unul dintre cei mai importanți profesori ai Politehnicii București a fost Nicolae Vasilescu Karpen. Născut în 1870, a absolvit Școala Națională de Poduri și Șosele ca șef de promoție în 1891.

A urmat apoi studii la Școala Superioară de Electricitate din Paris și a obținut un doctorat în fizică la Universitatea din Paris sub coordonarea lui Henri Poincaré.

Karpen a fost numit director al Școlii Naționale de Poduri și Șosele în 1918 și primul rector al Școlii Politehnice din București, funcție pe care a ocupat-o până în 1940.

A introdus cursuri practice, stagii de vară în industrie și doctoratul în inginerie. De asemenea, a realizat cercetări inovatoare în domeniul electricității, fiind cunoscut pentru Pila Karpen, un dispozitiv care ar putea produce energie teoretic la nesfârșit.

Școala de formare a viitorilor ingineri români

Politehnica București a jucat un rol esențial în dezvoltarea învățământului tehnic românesc. De la Școala de Poduri și Șosele din 1864 până la Universitatea Politehnica din prezent, instituția a format mii de ingineri care au contribuit la modernizarea României.

Rigoarea academică, inclusiv sistemul de notare sever, și instruirea militară au făcut ca absolvenții să fie recunoscuți pentru competențele lor deosebite.

Prin contribuțiile sale, Politehnica București rămâne un pilon al educației inginerești românești, continuând să pregătească generații de specialiști capabili să inoveze și să conducă dezvoltarea tehnologică a țării.

Vezi și: Românul de geniu care a inventat stiloul și i-a învățat pe țărani carte. Fascinanta poveste a lui Petrache Poenaru VIDEO