Poate un om să fie înghițit de o balenă? Ce arată știința și cazurile reale

Ideea că un om ar putea fi înghițit de o balenă este adânc înrădăcinată în mituri, literatură și cultura populară. De la povestea biblică a lui Iona până la celebrul Pinocchio, burta balenei a devenit un simbol al morții, al fricii și al renașterii. Dar dincolo de metafore și ficțiune, apare întrebarea legitimă: s-a întâmplat vreodată cu adevărat ca un om să fie înghițit de o balenă? Cercetările științifice și relatările documentate oferă un răspuns mult mai nuanțat – și mult mai puțin spectaculos – decât ne-am aștepta.

În mod paradoxal, cele mai mari animale care au existat vreodată pe Pământ sunt și cele mai puțin periculoase pentru oameni. Balena albastră, de exemplu, deși atinge dimensiuni colosale, se hrănește exclusiv cu krill, niște crustacee minuscule. Gâtul ei este atât de îngust încât abia permite trecerea unei mingi de dimensiuni medii, ceea ce face imposibilă înghițirea unui corp uman.

Același lucru este valabil pentru balenele cu fanoane, precum balena cu cocoașă. Aceste specii nu au dinți, ci structuri numite fanoane, care funcționează ca o sită: balena înghite cantități mari de apă și pești mici, apoi elimină apa, păstrând hrana. Chiar dacă un om ar ajunge accidental în gura unei astfel de balene, anatomia animalului nu permite înghițirea propriu-zisă.

Din acest motiv, biologia exclude aproape complet posibilitatea ca un om să fie înghițit de o balenă cu fanoane. Nu este o chestiune de comportament sau de intenție, ci una strict anatomică.

Zodiile care trec prin cele mai mari încercări în 2026. Anul deciziilor grele

Ce-și comandă românii de mâncare și cum definește acest comportament orașele din țară. Clujul se apropie de obiceiurile Europei de Vest

Balenele cu dinți și mitul înghițirii

Situația devine ceva mai complexă atunci când vorbim despre balenele cu dinți, în special cașalotul. Această specie se hrănește cu calmari uriași și are un esofag suficient de larg încât, teoretic, ar putea permite trecerea unui corp uman. De altfel, primele exemplare de calmari uriași au fost descoperite tocmai în stomacul unor cașaloți vânați comercial, cu mult înainte ca oamenii să observe aceste creaturi vii în oceanul adânc.

Chiar și așa, probabilitatea ca un om să fie înghițit de un cașalot este extrem de mică. Aceste balene trăiesc și se hrănesc la adâncimi considerabile, departe de zonele frecventate de scafandri sau ambarcațiuni mici. Nu există dovezi moderne, verificate științific, ale unui om înghițit complet de un cașalot.

Celebrul caz din secolul al XIX-lea al balenierului James Bartley, despre care s-a spus că ar fi supraviețuit 36 de ore în stomacul unei balene, este considerat de istorici și biologi un mit. Lipsa oxigenului, mediul extrem de acid și temperatura ridicată fac supraviețuirea imposibilă chiar și pentru câteva minute, nu mai vorbim de ore sau zile.

Incidente reale: înghițiri accidentale și eliberări rapide

Deși înghițirea completă este practic imposibilă, au existat cazuri documentate în care oameni au ajuns, pentru câteva secunde, în gura unei balene. Aceste incidente sunt rare, dar reale și bine documentate.

În 2021, un scafandru care culegea homari în largul coastelor din Massachusetts a fost prins accidental în gura unei balene cu cocoașă. Animalul l-a eliberat aproape imediat, iar bărbatul a supraviețuit fără răni grave. Un caz similar a avut loc în februarie 2025, când un caiacist a fost înghițit parțial de o balenă cu cocoașă în largul coastelor statului Chile, pentru ca apoi să fie scuipat înapoi în apă după una sau două secunde.

În ambele situații, specialiștii sunt de acord că balenele nu au avut nicio intenție agresivă. Oamenii s-au aflat pur și simplu în calea animalelor în timpul hrănirii, iar balenele au reacționat instinctiv, eliminând rapid „obiectul” care nu corespundea hranei lor obișnuite.

Aceste episoade nu demonstrează o periculozitate a balenelor, ci mai degrabă cât de mult a crescut prezența umană în habitatele lor naturale. Pe măsură ce activitățile recreative și comerciale se extind în oceane, astfel de întâlniri accidentale devin mai probabile, punând în pericol atât oamenii, cât și animalele.

Între mit și realitate

Concluzia științifică este clară: nu există dovezi credibile că un om ar fi fost vreodată înghițit complet de o balenă și ar fi supraviețuit pentru o perioadă semnificativă. Majoritatea speciilor nu au anatomia necesară pentru a face acest lucru, iar în cazul celor care ar putea teoretic, comportamentul și mediul lor fac un astfel de scenariu extrem de improbabil.

Poveștile despre oameni înghițiți de balene spun mai multe despre imaginația umană și nevoia de mituri decât despre realitatea biologică. În schimb, cazurile reale subliniază fragilitatea echilibrului dintre om și natură și ne reamintesc că oceanele nu sunt doar decor pentru aventuri, ci ecosisteme complexe în care intervenția umană are consecințe reale.