Pe lângă moștenire și succesiune, dreptul de abitație este al mod prin care obții o casă sau un apartament. Nu trebuie să fii proprietar

În România, dreptul de a locui într-o locuință nu este condiționat întotdeauna de statutul de proprietar. Codul Civil reglementează o formă legală de folosință a unui imobil care se numește „drept de abitație” și care îți poate asigura un acoperiș deasupra capului chiar și în lipsa unui titlu de proprietate. De multe ori, acest drept apare în contextul moștenirilor, contractelor de donație sau al celor de întreținere.

Dreptul de abitație este un drept real și personal, oferind titularului posibilitatea de a locui într-un imobil pentru o perioadă determinată sau pe durata vieții, fără a putea vinde, închiria sau dona acel bun. Este o soluție legală folosită frecvent pentru protejarea persoanelor vulnerabile sau în contextul planificării patrimoniului familial.

Ce presupune și cum funcționează dreptul de abitație

Dreptul de abitație îți permite să locuiești într-o locuință, împreună cu soțul, copiii sau părinții aflați în întreținere, chiar dacă nu ești proprietar. Acest drept poate fi acordat printr-o convenție cu proprietarul sau prin intermediul unui act juridic, cum ar fi o donație, un schimb de bunuri ori un contract de întreținere. De regulă, se stabilește pentru o perioadă clară sau până la moartea titularului.

Conform art. 750 din Codul Civil, dreptul de abitație nu îți permite să modifici imobilul, să îl subînchiriezi sau să îl cedezi altcuiva. Locuința poate fi folosită exclusiv în scop personal, ca adăpost propriu. În schimb, ești obligat să te ocupi de întreținerea curentă a imobilului și să suporți cheltuielile aferente utilizării.

Plante pe care vei regreta dacă le plantezi prea aproape de casă. Pot cauza daune serioase

Imagine rară cu copiii lui Nicolae al României și ai Alinei Binder. Ce mari au crescut Alexandra și Mihai

În plus, acest drept nu afectează calitatea de proprietar a celuilalt titular. Deși proprietarul rămâne posesorul de drept al imobilului, nu îl mai poate folosi liber pe durata abitației și trebuie să mențină locuința într-o stare bună de folosință.

Abitația soțului supraviețuitor și alte cazuri speciale

Un caz special reglementat de Codul Civil este dreptul de abitație al soțului supraviețuitor. Dacă acesta nu deține alt imobil corespunzător, beneficiază automat de dreptul de a locui în casa comună, dacă aceasta face parte din moștenirea rămasă după decesul partenerului. Este o formă de protecție socială, menită să asigure stabilitatea locativă a soțului rămas în viață.

Dreptul de abitație în acest context nu este însoțit de obligația de plată și nu poate fi transmis altor persoane. Totuși, în cazul în care soțul supraviețuitor se recăsătorește, dreptul se stinge, chiar dacă perioada minimă stabilită de lege — de un an — nu s-a încheiat.

În plus, acest tip de drept poate coexista cu altele, precum dreptul de uzufruct sau cel de servitute. Spre deosebire de uzufruct, care permite și valorificarea economică a bunului, abitația este limitată strict la utilizarea locuinței ca adăpost, fără implicații comerciale sau patrimoniale.

Dreptul de abitație este un instrument juridic important, mai ales în situații în care o persoană nu are posibilitatea să devină proprietar, dar trebuie să fie protejată. Deși nu oferă control asupra bunului imobil, acesta garantează siguranța locuirii și stabilitatea în fața unor schimbări patrimoniale neprevăzute, conform Legal Badger.