Pe lângă datoria externă, statul român are datorii de 7 miliarde la furnizorii de energie. Cât de gravă este situația economică pe final de an în România

Guvernul României are restanțe de peste 7 miliarde de lei către furnizorii de energie, bani care ar trebui decontați în cadrul schemei de plafonare și compensare a facturilor la electricitate și gaze. Suma a fost invocată de Laurențiu Urluescu, președintele Asociației Furnizorilor de Energie din România, care a atras atenția că ultima lună complet decontată ar fi ianuarie 2024.

Problema nu ține doar de o cifră mare într-un bilanț. În industrie, furnizorii spun că întârzierile repetate le afectează lichiditatea exact într-o perioadă sensibilă, înainte și în timpul iernii, când presiunea pe cash flow crește odată cu achizițiile de gaze și cu volumul de consum.

Datoria acumulată și blocajul decontărilor

Schema de plafonare-compensare a fost introdusă în 2022, când statul a decis plafonarea facturilor pentru consumatori, urmând ca diferența dintre prețul din piață și prețul plafonat să fie acoperită din bugetul public. Practic, furnizorii cumpără energia la preț întreg, facturează către clienți la prețul maxim stabilit prin plafon, iar ulterior solicită statului decontarea diferenței.

Potrivit declarațiilor din sector, ritmul acestor plăți a rămas mult în urmă față de sumele care s-au acumulat. Laurențiu Urluescu a indicat un nivel de peste 7 miliarde de lei datorii, subliniind că ultima lună complet decontată ar fi ianuarie 2024. Într-o declarație separată, Dana Dărăban, director executiv al Federației Asociațiilor Companiilor de Utilități din Energie, vorbea la mijlocul lunii noiembrie despre restanțe de 8,3 miliarde de lei și avertiza că, în ritmul actual, recuperarea integrală ar putea dura ani buni.

Horoscop marți, 3 februarie 2026. Zi dificilă pentru două zodii, pot pierde o sumă importantă de bani

Cele trei zodii cu noroc la bani în săptămâna 2-8 februarie 2026. Vin câştiguri din multe direcţii

Un detaliu important pentru înțelegerea tensiunii din piață este că, dincolo de întârzieri, nu ar exista în legislație un termen clar până la care statul este obligat să returneze aceste sume, potrivit președintelui AFEER. Lipsa unui „calendar” previzibil, spun reprezentanții industriei, transformă o obligație bugetară într-un risc operațional pentru companiile care trebuie să plătească în avans energia cumpărată.

De ce contează pentru piața energiei și pentru consumatori

Furnizorii insistă că discuția despre datorii nu este una abstractă. Dana Dărăban a descris problema ca fiind una de lichiditate, accentuată de sezonul rece, când companiile au fost nevoite să finanțeze achizițiile de gaze pentru depozitele necesare iernii. Pe scurt, banii rămân blocați în decontări întârziate, în timp ce cheltuielile curente nu așteaptă.

Aici apare și o miză de sistem: depozitele pline pentru iarnă sunt o piesă importantă a securității energetice, dar ele sunt, în mare parte, rezultatul achizițiilor făcute de furnizori din resurse proprii, potrivit aceleiași surse din industrie. Când o companie își folosește capitalul pentru a cumpăra gaze, iar statul întârzie decontările aferente plafonării, presiunea pe finanțare se poate traduce în costuri mai mari de creditare, prudență în tranzacții sau solicitări ferme de clarificare a plăților.

Pentru consumatori, efectul nu se vede imediat sub forma unei facturi „mai mari” din această cauză, deoarece prețul este plafonat prin schema în vigoare. Însă discuția rămâne relevantă, pentru că o piață în care furnizorii funcționează cu lichiditate tensionată devine mai vulnerabilă la șocuri și mai dependentă de predictibilitate bugetară.

Cât de gravă este situația pe final de an și ce ar arăta un plan realist

Întrebarea „cât de gravă” este situația economică nu poate primi un răspuns complet doar din acest indicator, pentru că ar fi nevoie de o imagine mai largă asupra finanțelor publice. Totuși, restanțele de miliarde de lei către un sector strategic arată că schema de plafonare a creat obligații bugetare care, atunci când sunt plătite cu întârziere, se transferă ca stres financiar către companii.

Industria energetică cere explicit un calendar realist de analiză și plată a sumelor rămase. Mesajul formulat de reprezentanții ACUE a fost că „nu este o glumă” și că statul ar trebui să trateze subiectul cu seriozitate, tocmai pentru că este vorba despre bani promiși printr-o schemă publică și despre fonduri „neconfirmate” încă furnizorilor.

Pe de altă parte, ministrul Energiei, Bogdan Ivan, declara în septembrie că statul ar fi plătit în total 30 de miliarde de lei către operatorii de furnizare în perioada 2022–2025, în contul schemei, și că ar mai rămâne de achitat datorii de aproximativ 6 miliarde de lei. Diferențele dintre estimări apar în mod obișnuit din momentul raportării, din stadiul de verificare al cererilor și din modul în care sunt agregate sumele aprobate, depuse sau încă în analiză.

În practică, mecanismul trece prin Autoritatea Națională de Reglementare în Energie, unde se depun și se verifică facturile de decont, iar plățile sunt făcute din bugete diferite, în funcție de tipul de consumator: din bugetul Ministerului Energiei pentru noncasnici și din cel al Ministerului Muncii pentru clienții casnici. Pentru ca tensiunile de final de an să se reducă, cererea principală a industriei rămâne aceeași: un calendar predictibil și reguli suficient de clare încât companiile să poată planifica finanțarea fără să aștepte „la nesfârșit” decontările.