”Părinții” basmelor au fost alungați de rege, au întocmit dicționarul german și au introdus un nou subiect în învățământul superior. Povestea incredibilă a Fraților Grimm

Frații Jacob și Wilhelm Grimm sunt recunoscuți la nivel mondial pentru colecțiile lor de basme care au încântat generații întregi. Cu toate acestea, contribuțiile lor depășesc cu mult sfera poveștilor pentru copii, având un impact semnificativ asupra lingvisticii și culturii germane. Povestea vieții lor este marcată de perseverență, pasiune pentru cunoaștere și o dedicare profundă față de patrimoniul cultural german.

Frații Grimm, savanții care au devenit ”părinții” basmelor

Jacob Grimm s-a născut pe 4 ianuarie 1785, iar fratele său, Wilhelm, pe 24 februarie 1786, în Hanau, un oraș situat în actuala Germanie. Tatăl lor, Philipp Wilhelm Grimm, a fost jurist, iar mama lor, Dorothea Grimm, s-a ocupat de creșterea celor opt copii ai familiei.

În 1796, după moartea tatălui lor, familia a trecut prin greutăți financiare, ceea ce i-a determinat pe Jacob și Wilhelm să fie extrem de sârguincioși la învățătură.

Studiile lor au continuat la prestigiosul Liceu Fridericianum din Kassel, unde au excelat la limbi clasice. Ulterior, au urmat dreptul la Universitatea din Marburg, unde au fost profund influențați de profesorul Friedrich Carl von Savigny, care i-a introdus în lumea studiilor istorice și lingvistice.

Elena Băsescu, de nerecunoscut. Fiica fostului președinte este complet schimbată, a renunțat și la ținutele îndrăznețe

Horoscop zilnic 6 decembrie 2025: Vești importante pentru o zodie, surprize pentru alte două

Au cules folclor și au devenit cei mai mari povestitori ai lumii

Deși studiile lor erau concentrate pe drept, frații Grimm au fost atrași de cultura populară germană. Au început să colecteze povești și legende transmise oral, fiind inspirați de mișcarea romantică care promova redescoperirea patrimoniului național.

Prima lor culegere de basme, „Kinder-und Hausmärchen” („Povești pentru copii și familie”), a fost publicată în 1812 și conținea povești precum „Albă ca Zăpada”, „Hansel și Gretel”, „Scufița Roșie” și „Cenușăreasa”.

Aceste povești nu erau inițial destinate copiilor, ci aveau rolul de a conserva cultura populară. Primele ediții conțineau versiuni mai dure ale poveștilor, pe care frații le-au modificat ulterior pentru a fi mai potrivite publicului tânăr.

Vezi și: Pădurea seculară din basmele Fraților Grimm, pe lista defrișărilor. Motivul absurd al deciziei din spate

Cele mai cunoscute basme ale Fraților Grimm

Frații Grimm au adunat și adaptat numeroase basme populare, multe dintre ele devenind unele dintre cele mai celebre povești ale copilăriei:

• Albă ca Zăpada și cei șapte pitici – Povestea unei prințese persecutate de mama sa vitregă invidioasă și salvată de dragostea unui prinț.
• Hansel și Gretel – Aventurile a doi frați abandonați în pădure, care ajung la casa unei vrăjitoare malefice făcută din dulciuri.
• Scufița Roșie – O tânără fată trebuie să treacă prin pădure pentru a-și vizita bunica, dar este păcălită de un lup viclean.
• Cenușăreasa – O tânără umilită de mama vitregă și surorile sale vitrege reușește să ajungă la balul regal și să cucerească inima prințului cu ajutorul unei zâne bune.
• Frumoasa din pădurea adormită – O prințesă este blestemată să doarmă timp de o sută de ani până când un prinț o trezește cu un sărut.
• Muzicanții din Bremen – Povestea a patru animale bătrâne care pleacă spre Bremen în căutarea unei noi vieți, dar ajung să alunge niște hoți dintr-o cabană.
• Rumpelstiltskin – O poveste despre o fată care trebuie să transforme paiele în aur și despre un spiriduș misterios care îi oferă ajutor în schimbul unui preț greu de plătit.
• Lebedele sălbatice – O poveste emoționantă despre o prințesă care trebuie să își salveze frații transformați în lebede printr-o vrajă.

Aceste povești au fost traduse în sute de limbi și adaptate în filme, piese de teatru și cărți pentru copii, rămânând unele dintre cele mai îndrăgite povești din lume.

Au fost exilați de către regele Hanovrei

Frații Grimm au fost numiți bibliotecari și profesori la Universitatea din Göttingen în anii 1830. Jacob Grimm s-a remarcat prin lucrările sale de lingvistică istorică, formulând celebra „Lege a lui Grimm”, care descrie schimbările fonetice în limbile germanice.

În 1837, cei doi frați au fost implicați în „Protestul celor Șapte din Göttingen”, un act de opoziție față de regele Ernst August I al Hanovrei, care anulase constituția liberală a statului.

Alături de alți cinci profesori universitari, frații Grimm au semnat o declarație de protest împotriva acestei decizii autoritare.

Din cauza acestui gest de nesupunere, toți cei șapte protestatari au fost concediați din posturile lor, iar Jacob și Wilhelm Grimm au fost exilați din regat. Acest exil i-a determinat să se mute la Kassel, unde au continuat să lucreze la proiectele lor academice.

Vezi și: Tânăra alungată de mama ei vitregă, la îndemnul unei „oglinzi vorbitoare” și copiii-mineri care scotoceau după aur: presupusul „adevăr” din spatele poveștii Alba ca Zăpada și Cei Șapte Pitici

Au încetat din viață în timp ce lucrau la întocmirea dicționarului limbii germane

Frații Grimm au conceput un proiect uriaș: „Deutsches Wörterbuch”, primul dicționar academic al limbii germane. Scopul acestuia era de a documenta evoluția fiecărui cuvânt, oferind definiții detaliate și exemple din literatură.

Dicționarul nu era doar o simplă listă de cuvinte, ci o adevărată enciclopedie lingvistică, care analiza originea, semnificația și transformările fiecărui termen în timp.

Frații Grimm au început lucrul la dicționar în 1838 și au reușit să publice primul volum în 1854. Cu toate acestea, din cauza vastității proiectului, au reușit să acopere doar literele de la „A” la „F” înainte de moartea lor.

Continuarea lucrării a fost preluată de alți lingviști germani, iar întregul dicționar a fost finalizat abia în 1961, la peste un secol după inițierea sa.

„Deutsches Wörterbuch” a rămas unul dintre cele mai cuprinzătoare dicționare ale limbii germane și este folosit chiar și astăzi ca sursă de referință în studiile lingvistice și filologice.

Prin această operă monumentală, frații Grimm nu doar că au contribuit la consolidarea identității lingvistice germane, dar au influențat profund și dezvoltarea lexicografiei moderne.

Moartea și moștenirea culturală

Wilhelm Grimm a murit pe 16 decembrie 1859, iar Jacob pe 20 septembrie 1863. Opera lor a influențat profund cultura germană și literatura mondială. Basmele lor au fost traduse în sute de limbi și adaptate în filme, teatru și artă.

Mai mult decât niște povestitori, frații Grimm au fost pionieri ai studiilor filologice, iar munca lor a pus bazele lingvisticii moderne. Datorită lor, lumea a păstrat un patrimoniu valoros de povești populare, iar influența lor rămâne puternică până în prezent.

Vezi și: Descoperire incredibilă: 27 de volume inedite ale Fraților Grimm. Basme necunoscute și elemente macabre