Pământul nu ar fi fost ceea ce este astăzi fără Jupiter și nici noi. Ce au descoperit oamenii de știință

Un studiu recent al Universității Rice din Houston arată că Jupiter, cea mai mare planetă din sistemul nostru solar, ar fi jucat un rol crucial în menținerea Pământului într-o orbită stabilă, suficient de departe de Soare pentru a susține viața.

Fără influența gravitațională a gigantului gazos, Pământul ar fi putut migra prea aproape de Soare, devenind imposibil de locuit.

Cum a influențat Jupiter formarea planetelor

Cercetătorii au pornit de la o întrebare veche: de ce materialele solide care au format planetele nu s-au născut simultan?

Analizele meteoriților căzuți pe Pământ arată două generații distincte de blocuri planetare, una apărută în primul milion de ani, iar alta formată abia după două-trei milioane de ani.

Simulările computerizate ale sistemului solar timpuriu, publicate în Science Advances, indică faptul că Jupiter este piesa lipsă din acest puzzle cosmic.

Pe măsură ce planeta uriașă s-a format, ea a modificat distribuția gazului și a prafului din jurul Soarelui. A atras gazul din regiunile interne și a creat „capcane de praf”, unde materialele s-au adunat în inele dense, permițând formarea unei a doua generații de corpuri solide. Acestea corespund cu vârsta condritelor obișnuite, cel mai comun tip de meteoriți descoperiți pe Pământ.

De ce existența noastră depinde de Jupiter

Baibhav Srivastava, planetolog și coautor al studiului, afirmă că fără Jupiter, Pământul ar fi putut deveni o „super-Pământ”, o planetă prea masivă și prea apropiată de Soare pentru a rămâne în așa-numita „zonă locuibilă”.

Astfel, gravitația lui Jupiter nu doar că a împiedicat migrarea periculoasă a planetelor interne, ci le-a limitat și creșterea, păstrând condițiile potrivite pentru viață.

André Izidoro, profesor la Universitatea Rice, adaugă că aceste concluzii reflectă ceea ce astronomii observă azi în jurul stelelor tinere: planete gigantice care modelează din timp mediul cosmic.

Urmele acestei dinamici sunt încă vizibile în meteoriții care ajung pe Pământ, fragmente vechi de peste 4,5 miliarde de ani, ce poartă semnătura formării timpurii a lui Jupiter.

Rămâne de văzut ce va însemna această informație pentru știință și, mai mult, cum îi va ajuta acest lucru pe cercetători să spargă și alte bariere în ceea ce privește domeniul pe care îl studiază.