Ötzi, omul de gheață cu sânge diferit: ce au descoperit cercetătorii despre moștenirea sa unică

Un nou studiu genetic aruncă lumină asupra uneia dintre cele mai fascinante figuri ale preistoriei europene – Ötzi, omul de gheață descoperit în Alpii Tirolezi în 1991. Analiza ADN-ului antic al acestuia, comparată cu cel al altor 47 de indivizi care au trăit în regiune în perioada cuprinsă între Mezolitic și Epoca Bronzului Mijlociu (aproximativ 6400–1300 î.Hr.), scoate la iveală un fapt surprinzător: Ötzi era diferit. Și nu doar ca individ, ci și din punct de vedere genetic.

Un străin printre ai lui? Ce arată ADN-ul lui Ötzi

Noile descoperiri sugerează că omul de gheață avea o moștenire genetică aparte față de „vecinii” săi din epoca cuprului, ceea ce ridică noi întrebări despre originea sa, dar și despre organizarea socială a comunităților alpine de acum 5.300 de ani.

Echipa de cercetători condusă de Valentina Coia de la Institutul de Studii asupra Mumiilor din Bolzano a analizat ADN-ul a 15 indivizi care au trăit în aceeași regiune și în aceeași perioadă cu Ötzi. Spre surprinderea lor, acești oameni aveau o structură genetică destul de omogenă, dominată în proporție de 80–90% de moștenirea fermierilor anatolieni și foarte puțină influență din partea vânătorilor-culegători eurasiatici.

Însă ADN-ul lui Ötzi s-a dovedit diferit. Deși și el avea o proporție mare de moștenire anatoliană, linia sa paternă (traseul ADN-ului Y) nu se regăsește printre ceilalți indivizi analizați. În schimb, linia sa maternă este și mai enigmatică: nu a fost găsită la niciun alt individ cunoscut, fie antic, fie modern. Aceasta ar putea sugera dispariția unei linii genetice rare sau faptul că Ötzi provenea dintr-o comunitate izolată, diferită de cele din Alpii estici.

Acest contrast între uniformitatea genetică a altor locuitori ai regiunii și unicitatea lui Ötzi deschide ipoteza că el nu făcea parte din acea comunitate, cel puțin nu din punct de vedere genealogic. Poate că a fost un outsider, un călător, un membru al unui alt trib sau chiar un exilat.

Societăți patriarhale și femei aduse din alte părți

O altă concluzie interesantă a studiului este diferența dintre liniile paternale și materne. În timp ce aproape toți bărbații analizati împărtășeau o linie Y comună, provenită probabil din Germania sau Franța preistorică, liniile materne erau mult mai diverse. Acest lucru sugerează că societățile alpine de atunci funcționau după un model patriarhal, unde bărbații rămâneau în grupul familial, iar femeile se căsătoreau în comunitate din afara tribului.

Această structură socială, susținută de date genetice, este întâlnită în multe culturi tradiționale și arată că, încă din epoca cuprului, grupurile umane își organizau viața în jurul familiei paternale și al transmiterii moștenirii prin bărbați.

Ötzi, însă, nu se încadra în acest tipar. Fiind diferit atât ca linie paternă, cât și maternă, este posibil să fi fost un om fără legături de sânge cu tribul care locuia în acea parte a Alpilor. Ceea ce face și mai misterioasă moartea sa violentă – posibil un conflict între grupuri sau o execuție ritualică?

Alte trăsături comune și întrebări deschise

Dincolo de moștenirea genetică, cercetătorii au investigat și trăsături fizice și biologice, folosind genomuri complete. Rezultatele arată că majoritatea indivizilor aveau ochi căprui și păr închis la culoare, la fel ca Ötzi. De asemenea, toți erau intoleranți la lactoză, o trăsătură comună în epoca pre-agricolă, înainte ca toleranța la lactoză să devină o caracteristică adaptativă a populațiilor europene.

În ciuda progresului științific, studiul nu oferă încă un răspuns clar despre cultura sau grupul etnic din care făcea parte Ötzi. Lipsa unor paralele genetice clare sugerează fie că era membrul unei comunități pierdute, fie că pur și simplu nu avem încă suficiente date despre populațiile neolitice din Anatolia și nordul Italiei pentru a-i reconstitui originile.

Descoperirea omului de gheață în 1991 a fost o revelație arheologică, iar cercetările ulterioare continuă să ne uimească. Cu fiecare analiză ADN, se conturează portretul unui individ diferit, poate un solitar sau un reprezentant al unei populații dispărute, un simbol al diversității umane din zorii istoriei europene.