Originea misterioasă a cailor iacuțieni, descifrată în craterul Batagay din Siberia. Cum supraviețuiesc animalele în cel mai friguros loc de pe Pământ

În inima Siberiei, acolo unde permafrostul ascunde vestigii vechi de zeci de mii de ani, cercetătorii au reușit să dezlege misterul originii cailor iacuțieni. Robuști, cu păr des și un corp adaptat frigului extrem, acești cai joacă un rol central în cultura și supraviețuirea populațiilor din Iakuția. Până de curând, se credea că ar fi descendenți direcți ai cailor preistorici descoperiți în craterul Batagay, cunoscut și sub numele de „poarta către lumea de dincolo”. Analizele genetice au arătat însă o altă poveste, una care leagă mai mult istoria lor de migrațiile medievale decât de relicvele epocii glaciare.

Craterul Batagay, format în urma defrișărilor din anii ’60 și extins astăzi pe mai bine de un kilometru, a devenit o adevărată fereastră spre trecut. Colapsurile succesive ale solului dezgheață carcase de animale îngropate de milenii în permafrost. Una dintre cele mai impresionante descoperiri a avut loc în 2018, când un mânz aproape intact, vechi de 42.000 de ani, a fost scos la lumină. Preservarea incredibilă a părului și a detaliilor anatomice l-au făcut să pară viu.

Aceste fosile i-au ajutat pe oamenii de știință să secvențieze ADN de calități excepționale. Un exemplar mascul, datat de aproximativ 5.200 de ani, a arătat legături directe cu Equus lenensis, cunoscut drept calul Lena, dispărut astăzi. Totuși, cercetările au demonstrat că această linie genetică nu are legături semnificative cu caii domestici moderni.

Legenda locală susținea că actualii cai iacuțieni ar fi urmașii direcți ai acestor populații sălbatice, dar testele ADN au contrazis ipoteza. Genomurile obținute din păr de la cai actuali, dar și din resturi arheologice din secolul al XIX-lea, au arătat clar apartenența la linia DOM2, aceeași care provine din stepele vestice ale Rusiei și care s-a răspândit în lume în urmă cu circa 4.200 de ani.

Horoscop zilnic 6 decembrie 2025: Vești importante pentru o zodie, surprize pentru alte două

Cerere de căsătorie surpriză la „Mireasa”. Un cuplu contestat s-a logodit, după câteva săptămâni de relație: „Promit că o să încerc să te fac fericit”

Adaptarea la frigul extrem al Siberiei

Chiar dacă nu descind direct din calul Lena, caii iacuțieni s-au dovedit a fi un exemplu remarcabil de adaptare. Ei trăiesc în semi-libertate, rezistând iernilor cu temperaturi ce coboară sub -50 de grade Celsius. Sunt mici, cu corp masiv și o blană densă care le protejează organele vitale. În doar două luni de vegetație, reușesc să acumuleze rezerve importante de grăsime, esențiale pentru a supraviețui în sezonul rece.

Analizele genetice au evidențiat mutații multiple care contribuie la rezistența lor: gene asociate cu densitatea părului, depozitarea grăsimilor, metabolismul zaharurilor și reglarea ceasului biologic. Nu există un „supergen” responsabil de supraviețuirea lor, ci o orchestrare fină a mai multor trăsături. Interesant este că unele dintre aceste gene coincid cu cele identificate la alte specii adaptate la frig, precum mamutul lânos sau chiar la populațiile umane care trăiesc la altitudini extreme.

Astfel, caii iacuțieni nu sunt urmașii direcți ai calului Lena, dar poartă dovada clară a selecției naturale: un proces lent, dar eficient, prin care animalele se modelează după cerințele mediului în care trăiesc.

Un cal scos din permafrostul din Yakutia. (Credit imagine: Alessandro Di Ciommo/NurPhoto prin Getty Images)

Caii iacuțieni și rolul lor cultural

Migrațiile popoarelor din sudul lacului Baikal, în secolul al XIII-lea, au adus cu ele cai domestici din linia DOM2. Acești cai, supuși selecției naturale timp de secole în condițiile dure din Iakuția, au devenit caii iacuțieni pe care îi cunoaștem astăzi.

Pentru populația locală, calul este mai mult decât un animal. El apare pe drapelul Republicii Saha, este sursă de hrană (carne și lapte), oferă materii prime pentru îmbrăcăminte și unelte și ocupă un loc central în mituri, cântece și ceremonii. Practic, cultura iacuțienilor poate fi numită, așa cum spunea antropologul Carole Ferret, o „civilizație a calului”.

Descoperirile recente confirmă că aceste animale nu au moștenit direct genele calului Lena, dar asta nu le diminuează unicitatea. Dimpotrivă, povestea lor este dovada că istoria genetică, migrațiile umane și selecția naturală se împletesc pentru a da naștere unor specii rezistente și esențiale pentru supraviețuirea comunităților.

În craterul Batagay, trecutul și prezentul se întâlnesc: fosilele vorbesc despre specii dispărute, iar caii iacuțieni demonstrează cum viața găsește mereu o cale să continue.