Orășul de pe deal care ascunde una dintre cele mai mici și neobișnuite țări din Europa și din lume
Într-o Europă în care granițele par tot mai estompate, iar multe orașe se contopesc cultural, San Marino este o apariție aproape neverosimilă. Aflat în inima Italiei, dar complet independent de ea, acest mic stat cocoțat pe un deal din regiunea Emilia-Romagna pare o relicvă vie a unei alte epoci. Turiștii care urcă spre orașul vechi al republicii cred adesea că vizitează un simplu sat italian pitoresc. Puțini știu însă că pășesc într-o țară suverană, cu o istorie milenară, instituții proprii și un spirit de independență atât de puternic încât a supraviețuit imperiilor, războaielor și globalizării.
Republica San Marino, cu o suprafață de doar 61,2 kilometri pătrați, este unul dintre cele mai mici state din lume, dar și una dintre cele mai vechi democrații. Fondată, conform tradiției, în anul 301 d.Hr. de un pietrar creștin fugar, San Marino a fost de-a lungul istoriei un simbol al libertății și al autodeterminării. Astăzi, ea rămâne o curiozitate geopolitică, un stat enclavă care își păstrează cu strictețe identitatea, legile și mândria națională, notează CNN.
Un stat independent care pare italian, dar nu este
Cei care ajung în San Marino sunt întâmpinați de un peisaj familiar: munți blânzi, dealuri acoperite de vegetație mediteraneană, piadine la tot pasul, limba italiană vorbită fluent și arhitectură tipic romagnolă. Și totuși, în ciuda acestor aparențe, localnicii se definesc clar și hotărât drept „sammarinezi”. Să le spui „italieni” poate fi chiar o insultă.
Republica are propriul steag, propriul pașaport și propriile instituții de guvernare, inclusiv doi șefi de stat simultan, numiți Căpitani Regenți, care sunt aleși la fiecare șase luni printr-un sistem democratic care datează din 1243. În plus, San Marino are o Constituție scrisă încă din 1600, considerată una dintre cele mai vechi din lume încă în vigoare.
Statul nu face parte din Uniunea Europeană, deși folosește moneda euro. Are propriile timbre, propriile plăcuțe de înmatriculare, un cod poștal distinct și un sistem administrativ împărțit în nouă districte — castelli — fiecare cu propriul său conducător ales. Vizitatorii pot simți această fragmentare administrativă urcând cu telecabina de la Borgo Maggiore, un cartier de la poalele muntelui, până în orașul vechi.
:format(webp)/https://playtech.ro/wp-content/uploads/2024/03/Capitala-sa-care-poarta-acelasi-nume-San-Marino-este-situata-pe-varful-Muntelui-Titano-si-este-renumita-pentru-arhitectura-medievala-impresionanta.jpg)
Capitala sa, care poartă același nume, San Marino, este situată pe vârful Muntelui Titano și este renumită pentru arhitectura medievală impresionantă. (Foto: Profimedia)
O istorie de supraviețuire și neutralitate
San Marino a supraviețuit mai ales pentru că a știut să rămână mic și să nu provoace pe nimeni. În Evul Mediu, când regiuni întregi se înfruntau pentru supremație, republica a mizat pe diplomație. Chiar și în fața lui Napoleon, autoritățile au reușit să obțină respectarea independenței. În secolul XX, Benito Mussolini, deși fascist convins, nu a anexat statul, iar San Marino a rămas oficial neutră în ambele războaie mondiale.
Legendele locale spun că fondatorul republicii, Marinus, a fugit din Dalmația pentru a scăpa de persecuțiile religioase. S-a refugiat pe Muntele Titano, unde a întemeiat o mică comunitate bazată pe libertate și solidaritate. În orașul vechi, turiștii pot vizita bazilica în care sunt păstrate rămășițele sfântului și chiar presupusul „pat de piatră” pe care acesta ar fi dormit, considerat a avea proprietăți vindecătoare.
În timp ce multe alte state și regate au dispărut sau au fost absorbite, San Marino a rămas, ca prin minune, neatinsă. Poate tocmai datorită discreției și a poziției sale geografice — cocoțat strategic, dar retras — a reușit să evite cuceriri, ocupații sau destabilizări.
:format(webp)/https://playtech.ro/wp-content/uploads/2025/07/Borgo-Maggiore-aflat-la-poalele-Muntelui-Titano-din-San-Marino-poate-fi-accesat-cu-ajutorul-unei-telecabine-panoramice.jpg)
Borgo Maggiore, aflat la poalele Muntelui Titano din San Marino, poate fi accesat cu ajutorul unei telecabine panoramice. (Foto: Dreamstime)
Un oraș medieval care funcționează ca o țară modernă
Orașul vechi din San Marino este un labirint medieval cocoțat pe stâncile Muntelui Titano, parte a Patrimoniului UNESCO. Străzile înguste, pavate cu piatră cubică, sunt interzise mașinilor, iar cele trei turnuri fortificate — Guaita, Cesta și Montale — domină orizontul și oferă priveliști impresionante până la Marea Adriatică și, în zilele senine, până în Croația.
Fiecare turn are o poveste: primul, Guaita, a fost ridicat în secolul XI și a servit ca închisoare; al doilea, Cesta, găzduiește azi un muzeu de arme medievale; iar al treilea, Montale, este cel mai puțin accesibil, dar cel mai misterios, legat de legende despre vrăjitoare și tuneluri secrete.
În centrul orașului, turiștii pot asista la schimbarea gărzii, un spectacol colorat în care soldați îmbrăcați în uniforme medievale își fac rondul la Palatul Public — sediul parlamentului. Ceremonia are loc din oră în oră, în lunile de vară, și atrage mii de curioși.
Tot aici se află și Muzeul de Timbre și Monede, o atracție unică pentru colecționari și pasionați de istorie, unde sunt expuse primele monede sammarineze din secolele XIX și XX, precum și timbre rare care au devenit obiecte de colecție în întreaga lume.
:format(webp)/https://playtech.ro/wp-content/uploads/2024/03/Sistemul-sau-politic-unic-include-figura-a-doi-Capitani-Reggenti-care-servesc-ca-sefi-de-stat-pentru-o-perioada-de-sase-luni.jpg)
San Marino atrage turiști prin tradițiile sale, muzeele, ceremoniile medievale și bucătăria inspirată din Emilia-Romagna, dar cu specialități locale precum lichiorul pistacchione sau prăjitura Torta Tre Monti. (Foto: Profimedia)
Un stil de viață simplu, dar cu rădăcini adânci
Deși mica republică este înconjurată de orașe celebre pentru rafinamentul culinar, San Marino nu se lasă mai prejos. Bucătăria locală este o variație delicioasă a tradițiilor din Emilia-Romagna și Marche, cu paste proaspete, sosuri bogate și binecunoscuta „piadina” — o lipie umplută cu brânzeturi, prosciutto sau legume.
În plus, San Marino este cunoscut pentru lichiorurile sale artizanale, precum amaretto, trandafir sau pistacchione, o băutură dulce obținută din fistic. Desertul emblematic, Torta Tre Monti, este o prăjitură în straturi cu napolitane, cremă de ciocolată și alune, simbolizând cele trei turnuri ale orașului.
În afara zonei turistice, locuitorii trăiesc un stil de viață liniștit, aproape idilic. Comunitatea este unită, iar sentimentul de apartenență este extrem de puternic. În ciuda dezvoltării economice din ultimele decenii, inclusiv în domenii precum mobilă, ceramică sau hârtie, sammarinezii și-au păstrat modestia și valorile tradiționale.
:format(webp)/https://playtech.ro/wp-content/uploads/2024/03/San-Marino-este-considerata-cea-mai-veche-republica-suverana-si-continua-din-lume-cu-radacini-ce-dateaza-din-secolul-al-III-lea.jpg)
Este un exemplu rar de democrație funcțională la scară mică, care a rezistat secolelor prin neutralitate, diplomație și mândrie identitară. (Foto: Profimedia)
O curiozitate geopolitică ce continuă să fascineze
San Marino nu este doar o destinație pitorească, ci un experiment reușit al democrației de mici dimensiuni. Într-o epocă în care globalizarea a nivelat diferențele și multe state mici sunt dependente de marile puteri, această republică montană rămâne un exemplu de autonomie și coerență identitară.
Turiștii ajung atrași de peisaje, dar pleacă impresionați de complexitatea acestui loc. De la protocoale ceremoniale medievale până la o viață politică activă și organizată, San Marino demonstrează că dimensiunea nu determină valoarea unui stat. Dimpotrivă, aici, pe o fărâmă de pământ, se trăiește istoria în timp real — o lecție despre perseverență, demnitate și adaptare.