Opera Națională București, un secol de artă și emoție. Ministrul Octavian Goga a aprobat înființarea celui mai mare teatru liric din România, inaugurat sub bagheta lui George Enescu

Opera Națională București este unul dintre cele mai importante simboluri culturale ale României, un loc unde arta și emoția se împletesc de peste un secol, instituție inaugurată la data de 1 aprilie 1921. De la primele reprezentații lirice și până la consacrarea instituției ca cel mai important teatru de operă din țară, istoria sa este marcată de momente de glorie, dar și de provocări. Cu un repertoriu bogat, o arhitectură impresionantă și o pleiadă de artiști excepționali care și-au lăsat amprenta asupra scenei lirice, Opera Națională București continuă să inspire și să încânte generații întregi.

Începuturile artei lirice în București

Primele spectacole lirice din București își au rădăcinile la sfârșitul secolului al XVIII-lea, într-o perioadă în care orașul se moderniza și începea să își însușească valorile culturale europene.

Muzica profesionistă și spectacolele de operă deveneau din ce în ce mai populare, iar publicul începea să dezvolte un gust rafinat pentru arta lirică.

Deși inițial nu exista o instituție stabilă dedicată operei, marile orașe ale țării erau traversate de trupe străine care prezentau opere celebre din repertoriul italian și german.

Laura Cosoi, „momente apocaliptice” în vacanță. Cum a trăit vedeta blackoutul din Portugalia

Horoscopul zilei de miercuri, 30 aprilie 2025. Tensiuni și conflicte pentru o zodie, se va simți neînțeleasă

Printre cele mai renumite trupe care au susținut spectacole în acea perioadă se numără cele conduse de Livio Cinti, Eduard Kreibig, frații Fourneaux și Th. Geffrey.

Acestea puneau în scenă opere de compozitori celebri precum Adolphe Ch. Adam, Daniel Auber, François-Adrien Boieldieu, Jacques Halevy, Ferdinand Herold sau Vincenzo Bellini.

În 1843, Bucureștiul a făcut un pas important spre profesionalizarea artei lirice, odată cu inaugurarea primului teatru italian. Aici au fost montate opere celebre precum „Norma” de Vincenzo Bellini, „Lucia di Lammermoor” de Gaetano Donizetti, „Il Barbiere di Siviglia” și „La Cenerentola” de Gioachino Rossini.

La spectacole erau invitați soliști de la Milano, iar elevii Școlii Filarmonice au avut ocazia să joace pe această scenă, debutând cu „Semiramide” de Rossini.

Vezi și: Oedipe, ”copilul de suflet” al marelui George Enescu, ”născut” din două mari tragedii. Capodopera la care artistul a lucrat 20 de ani

Evoluția operei românești și numele mari ale scenei lirice

Din 1850, alături de trupele italiene, au început să apară și trupe lirice românești conduse de figuri marcante precum Matei Millo, N. Luchian și Costache Caragiale.

Aceste trupe au contribuit esențial la formarea unui public educat, capabil să aprecieze creațiile marilor compozitori ai vremii.

În timp, scena lirică românească a început să producă artiști de renume internațional. Printre aceștia se numără Eufrosina Vlasto, Cornelia Crețu-Hollosi, Rozalia Bodea (care a performat la Milano, Paris, Londra, Berlin și Viena), Elena Teodorini, tenorul Grigore Gabrielescu, bas-baritonul Dimitrie Popovici-Bayreuth și soprana Margareta Iamandi.

Un alt nume sonor al epocii a fost George Stephănescu, compozitor și dirijor, care susținea că teatrul este „școala și distracția poporului”.

Marele violonist și compozitor român George Enescu. Foto arhivă, colorizare Playtech

Ministrul Octavian Goga a aprobat înființarea Operei Române ca instituție oficială de stat

Începutul secolului XX a fost marcat de inițiative puternice pentru înființarea unei instituții de operă naționale. Trupa lirică bucureșteană, activă încă din 1855, reușise să câștige aprecierea publicului, punând în scenă opere de Donizetti, Verdi, Rossini și Puccini.

Decizia de a înființa un teatru de operă de stat a fost susținută de ministrul Artelor și Cultelor, Octavian Goga. Acesta, împreună cu soția sa, Veturia Goga – o soprană celebră, cunoscută drept „Privighetoarea Ardealului”, a reușit să obțină finanțare de la stat pentru un teatru muzical național.

Astfel, în 1921, Opera Română a fost oficializată ca instituție de stat. Primul spectacol oficial al noii Opere Române a avut loc la 8 decembrie 1921, cu „Lohengrin” de Richard Wagner, într-o montare realizată de regizorul Adalbert Markowski, sub bagheta dirijorului George Enescu.

Vezi și: Simfonii de suferință – viața unui geniu în exil. Între scandaluri politice și dezastre personale, compozitorul și dirijorul George Enescu

Instituția a primit propriul sediu în 1950

După Al Doilea Război Mondial, Opera Națională București a primit un sediu propriu în 1950. Până atunci, instituția funcționa în diverse teatre, inclusiv în fostul Teatru Național, distrus de bombardamentele din 1944.

Noua clădire a Operei Naționale a fost inaugurată pe 9 ianuarie 1954, cu spectacolul „Dama de pică” de Piotr Ilici Ceaikovski.

Construită după planurile arhitectului Octav Doicescu, clădirea are 952 de locuri și o scenă impresionantă, cu o lățime de 24 de metri, o adâncime de 20 de metri și o înălțime de 30 de metri.

Fațada Operei este decorată cu statuile a patru muze, iar în fața clădirii tronează statuia lui George Enescu și bustul lui George Stephănescu.

În sala de spectacole se află un candelabru cu 100 de brațe din cristal aurit, un simbol al eleganței și rafinamentului.

Mari artiști români ai operei

De-a lungul decadelor, Opera Națională București a fost gazda unor artiști excepționali. Printre aceștia se numără Maria Cebotari, Viorica Ursuleac, Dimitrie Onofrei, Stella Roman, Petre Munteanu, dar și interpreți din generația a doua, precum Arta Florescu, Nicolae Secăreanu, Lucia Bercescu și Dinu Bădescu.

După 1990, scena operei a continuat să producă mari artiști. Felicia Filip, Roxana Briban, Mariana Colpos, Ionel Voineag și Sever Barnea sunt doar câteva dintre numele care au marcat această perioadă.

Totodată, interpreți români precum Ruxandra Donose, Elena Moșuc, Alexandru Agache și Adina Nițescu și-au făcut un nume pe scenele internaționale.

Vezi și: A cântat operă, a fost elevul Luciei Sturdza Bulandra și și-a dedicat întreaga viață ”evlaviei teatrului”. Cine a fost marele actor Ion Finteșteanu

Opera Națională ”respiră” emoție și istorie de mai bine de un veac

Astăzi, Opera Națională București este un punct de referință în peisajul cultural românesc. Instituția găzduiește spectacole de operă și balet, dar și evenimente culturale de anvergură.

Cu o echipă de artiști remarcabili și o tradiție solidă, Opera continuă să fie un bastion al artei lirice în România, păstrând vie moștenirea marilor compozitori și interpreți ai lumii.

De la spectacolul inaugural cu „Lohengrin” și până la reprezentațiile din zilele noastre, Opera Națională București rămâne un loc al frumuseții, pasiunii și artei desăvârșite.