Obligatoriu pentru toate firmele din România care lucrează cu mâncare – cum se evită risipa alimentară din țara noastră din martie 2026
Din 21 martie 2026 intră în linie dreaptă obligațiile din Legea 217/2016 privind diminuarea risipei alimentare, alături de normele HG 51/2019. Practic, fiecare operator din lanțul agroalimentar trebuie să poată demonstra măsurile adoptate pentru prevenirea și reducerea risipei, într-o ierarhie clară: mai întâi previi, apoi reduci prin prețuri și abia la final redistribui gratuit. Pentru tine, asta înseamnă proceduri scrise, contracte cu operatori receptori, trasabilitate completă și evidențe păstrate minimum trei ani.
Regula cheie e simplă: donarea alimentelor devine o măsură obligatorie atunci când ai epuizat măsurile de prevenire și reducere prin vânzare cu preț redus. Donarea se face în baza unui contract-cadru, numai către operatori receptori înregistrați sau autorizați sanitar-veterinar și doar pentru produse care pot fi încă utilizate în siguranță, în limitele legale de valabilitate. Revânzarea produselor donate este, ca regulă, interzisă, cu excepțiile expres prevăzute pentru organizații nonprofit, întreprinderi sociale și servicii sociale publice, la prețuri care acoperă strict costurile de funcționare.
Ce se schimbă din martie 2026 și pe cine vizează
Ești vizat indiferent de veriga în care operezi: producție primară, procesare, depozitare, distribuție, retail sau HoReCa. În producția primară, ți se cere să minimizezi pierderile înainte de recoltare și să valorifici după recoltare prin transfer gratuit, comercializare sau conversie în compost ori biogaz. În procesare și depozitare/distribuție/comercializare, prioritatea rămâne planificarea, reutilizarea, inovarea în tratarea alimentelor și adaptarea la cerere-ofertă; abia apoi intră în joc transferul cu titlu gratuit.
În HoReCa, restaurantele, autoservirile, cofetăriile, patiseriile, simigeriile, cantinele și unitățile similare pot transfera gratuit alimente gătite sau preparate, însă doar către operatori receptori și consumatori finali în condiții strict reglementate. Pentru produse aflate în ultima zi a datei-limită de consum, transferul către cantine sociale sau unități de alimentație publică este permis numai dacă gătești/prepari în aceeași zi, cu respectarea normelor de igienă aplicabile.
Cum faci legal donarea și ce documente trebuie să ai
Donarea se întemeiază pe un contract-cadru între tine (operator donator) și operatorul receptor. Din perspectiva dreptului civil, transferul se califică drept dar manual, indiferent de valoare, iar responsabilitățile de siguranță alimentară se mută la receptor din momentul preluării. De aici decurge obligația de trasabilitate: trebuie să poți indica furnizorii și destinatarii, cu sisteme și proceduri apte să livreze rapid informațiile cerute de autorități. Evidențele minime includ tipul produsului, cantitatea, data-limită de consum sau data durabilității minimale, data redistribuirii și numărul de consumatori finali deserviți.
Ai obligația să păstrezi, minimum trei ani, evidența nominală a furnizorilor și a beneficiarilor pentru toate produsele transferate. Dacă redistribui direct către consumatorul final, păstrezi documente în linie cu cerințele de igienă ale UE. Lipsa acestor evidențe sau trasabilitatea incompletă te expune sancțiunilor și îți poate invalida facilitatea fiscală aferentă.
Termene, valabilitate și excepții la revânzare
Nu poți transfera gratuit produse după data-limită de consum. Pentru produsele cu data durabilității minimale, transferul e permis și după DDM, cu condiția ca produsul să fie încă sigur pentru consum. Pentru categoriile exceptate de la indicarea termenului de valabilitate, transferul e posibil oricând, cu respectarea regulilor de igienă și etichetare.
Revânzarea de către receptor este, de regulă, interzisă. Excepțiile – ONG-uri, întreprinderi sociale și servicii sociale publice înregistrate la ANSVSA – pot comercializa către consumatorul final doar la prețuri ce acoperă costurile de funcționare. Nivelul maximal al acestor costuri este stabilit prin norme metodologice; până la actualizarea lor, te bazezi pe principiile de prudență și pe documentarea cheltuielilor efective.
Facilități fiscale și limitele lor
Dacă ești plătitor de impozit pe profit, cheltuielile cu alimentele donate aproape de data-limită de consum sunt deductibile fiscal, cu condiția respectării întocmai a procedurilor legale de diminuare a risipei. Deductibilitatea se extinde și la eliminarea subproduselor de origine animală nedestinate consumului, precum și la direcționarea produselor improprii către compost/biogaz sau neutralizare, în regim reglementat.
La TVA, transferul alimentelor aproape de expirarea DDM, efectuat conform legii risipei alimentare, nu constituie livrare de bunuri. Practic, eviți colectarea TVA pentru un flux care, juridic, nu este tratat drept vânzare. Atenție însă: orice abatere procedurală – lipsă de trasabilitate, receptor neeligibil, depășirea termenelor – poate anula tratamentul fiscal favorabil.
Checklist practic ca să fii conform fără bătăi de cap
Începi cu prevenirea: ajustezi planificarea producției, comenzi, stocuri și rotație, astfel încât să reduci din start cantitățile cu risc de expirare. Apoi, documentezi clar politica de reducere de preț pentru produsele apropiate de termen, cu reguli aplicate transparent. Când ajungi la etapa de donare, semnezi contract-cadru cu receptori eligibili, verifici existența lor în registrul ANSVSA și pui la punct un flux intern pentru trasabilitate și etichetare.
În paralel, desemnezi responsabilul intern pentru risc de risipă și instruiești personalul pe circuitul de redistribuire. La fiecare transfer, întocmești fișa cu datele minime cerute și actualizezi registrul de trasabilitate. Arhivezi documentele trei ani și te asiguri că evidențele contabile reflectă corect deductibilitățile de impozit pe profit și tratamentul de TVA.
Dacă operezi în HoReCa, ai grijă ca alimentele aflate în ultima zi de valabilitate să ajungă doar către entitățile permise și să fie supuse tratamentului termic în ziua transferului. Orice derogare trebuie susținută cu documente concrete; altfel, riști atât sancțiuni sanitare, cât și fiscale.
În final, ierarhia preventivă nu e doar o obligație, ci un mod de a-ți optimiza costurile și reputația: mai puțină risipă înseamnă stocuri mai sănătoase, cash-flow mai predictibil și relații mai bune cu comunitatea și autoritățile. Dacă îți pui la punct aceste proceduri până în martie 2026, îți reduci semnificativ riscurile și valorifici la maximum facilitățile prevăzute de lege.