Oamenii nu simt cu adevărat umezeala de la transpirație, iar asta pare o ciudățenie. Care este explicația acestui fenomen

De fiecare dată când simțim că ne „curge transpirația” pe piele, suntem convinși că percepem umezeala în mod direct. Și totuși, potrivit cercetătorilor, nu există un simț al „udului” în corpul uman. Senzația de piele transpirată nu vine de la o percepție reală a umidității, ci este o interpretare ingenioasă a creierului nostru, care combină alți stimuli pentru a ajunge la concluzia că suntem umezi.

Această constatare contrazice instinctul nostru de zi cu zi. Cum să nu putem simți umezeala, dacă o simțim atât de clar în duș, în ploaie sau în timpul efortului fizic? Răspunsul e surprinzător: oamenii nu au receptori specializați pentru umezeală, așa cum au, de exemplu, insectele. Cu alte cuvinte, ne bazăm pe alte simțuri pentru a „ghici” dacă suntem uzi, notează Sciencealert.

Creierul interpretează, nu percepe direct

Potrivit unui studiu citat de revista Re:action și realizat de cercetătorul Davide Filingeri în 2014, senzația de ud pe piele apare doar atunci când mai mulți stimuli se combină simultan. În primul rând, senzația de frig – pentru că umezeala scade temperatura pielii. Apoi, presiunea și textura picăturilor. Toate aceste senzații sunt analizate de creier, care decide că e vorba de umezeală. Dar în realitate, nu simțim umezeala în sine, ci doar efectele ei indirecte.

Un exemplu ilustrativ este atunci când te așezi cu pielea goală pe un scaun metalic: te ridici brusc, simțind că e „ud”, deși e doar rece. Invers, dacă îți bagi mâna într-o găleată cu apă purtând o mănușă din latex, poți avea impresia că te-ai udat, deși pielea ta e complet uscată.

O percepție înșelătoare, dar utilă

Această „iluzie senzorială” este un exemplu de cum creierul nostru folosește date incomplete pentru a lua decizii rapide. Cercetătorii au descoperit că, atunci când blochezi anumite terminații nervoase — de exemplu, cu o manșetă pentru tensiune arterială — senzația de ud dispare complet, chiar dacă pielea e efectiv udă. Acest lucru confirmă că nu există receptori direcți pentru umezeală, ci doar o „integrare multimodală” de senzații: frig, presiune, mișcare.

Chiar dacă pare contraintuitiv, lipsa acestui simț nu ne face viața mai grea. Din contră, creierul nostru reușește să compenseze cu succes. Problema e că uneori poate fi păcălit. De aceea, senzația de piele umedă poate apărea și în absența transpirației reale — cum se întâmplă în unele tulburări de percepție sau în condiții extreme.

În concluzie, oamenii nu simt umezeala în mod direct, ci doar o deduc din senzațiile adiacente. E o ciudățenie biologică, dar și o dovadă fascinantă a felului în care corpul nostru funcționează prin „inteligență senzorială”, chiar și atunci când nu avem un receptor anume pentru ceea ce credem că simțim.