Oamenii de știință cred că satelitul Ariel al lui Uranus a ascuns cândva un ocean uriaș sub gheață

Un nou studiu aduce în atenția comunității științifice ipoteza că Ariel, unul dintre sateliții înghețați ai planetei Uranus, ar fi putut găzdui în trecut un ocean vast, ascuns sub crusta de gheață. Cercetarea, publicată în revista Icarus și condusă de echipa lui Caleb Strom de la Universitatea din Dakota de Nord, sugerează că sub suprafața marcată de crăpături și terenuri fracturate s-ar fi putut afla un strat de apă lichidă adânc de peste 170 de kilometri.

Această posibilă descoperire alimentează ideea că Uranus nu doar că are o orbită și un înclin mai neobișnuite în comparație cu alte planete, dar și că sateliții săi pot fi mult mai activi din punct de vedere geologic decât se credea până acum. Dacă Ariel a fost odată un „ocean world”, șansele existenței unor condiții favorabile vieții pe sateliții îndepărtați ai Sistemului Solar devin mai plauzibile.

Cu un diametru de 1.159 de kilometri, Ariel este mai mic decât unele dintre lunile lui Jupiter și Saturn, dar prezintă un teren complex și neobișnuit. Suprafețele vechi, pline de cratere, alternează cu regiuni mai tinere și mai netede, care par a fi fost remodelate de criovulcanism – un tip de vulcanism ce are loc pe corpuri înghețate, unde lava obișnuită este înlocuită de apă sau amoniac lichid.

Cercetătorii au modelat modul în care gravitația planetei Uranus a deformat de-a lungul timpului structura internă a lui Ariel. Rezultatele au arătat că satelitul a avut cândva o orbită mult mai excentrică decât în prezent – de circa 40 de ori mai pronunțată. Aceste variații ar fi generat tensiuni interne atât de mari încât ar fi fracturat scoarța de gheață. Singura explicație plauzibilă pentru aceste deformări ar fi existența unui strat lichid sub crustă.

Cerere de căsătorie surpriză la „Mireasa”. Un cuplu contestat s-a logodit, după câteva săptămâni de relație: „Promit că o să încerc să te fac fericit”

Horoscop 5 decembrie 2025. O zodie primește o nouă șansă, norocul e de partea ei

„Pentru a înțelege crăpăturile vizibile pe Ariel, avem nevoie de un ocean subteran”, a explicat Alex Patthoff, coautor al studiului și cercetător la Planetary Science Institute din Arizona.

Ariel și „frații” săi înghețați

Studiul despre Ariel vine după o cercetare anterioară, publicată în 2024, care sugera existența unui ocean subteran și pe Miranda, un alt satelit al lui Uranus. Luate împreună, aceste descoperiri sugerează că sistemul Uranus ar fi putut găzdui mai multe lumi oceanice în trecutul său îndepărtat.

Aceste date îi fac pe oamenii de știință să compare sateliții lui Uranus cu Europa (luna lui Jupiter) și Enceladus (luna lui Saturn), ambele considerate candidate serioase pentru a adăposti viață microbiană datorită oceanelor lor ascunse. Ariel, cu suprafața sa luminoasă și fracturată, pare să completeze acest tablou de „lumi oceanice” din Sistemul Solar.

Tom Nordheim, cercetător la Johns Hopkins University Applied Physics Laboratory, susține că „începem să descoperim că Uranus ar putea să fi avut sateliți gemeni cu oceane, ceea ce deschide noi perspective asupra potențialului de habitabilitate în zonele îndepărtate ale Sistemului Solar”.

Deocamdată, rămâne un mister dacă oceanul de pe Ariel a dispărut complet, dacă a înghețat sau dacă mai persistă, într-o formă ascunsă, la mari adâncimi.

Necesitatea unei noi misiuni către Uranus

Ipotezele despre Ariel și Miranda sporesc presiunea asupra comunității științifice internaționale de a trimite o misiune dedicată sistemului Uranus. Recomandată deja în sondajul decadal al Academiilor Naționale din SUA drept prioritatea numărul unu pentru perioada 2023–2032, misiunea Uranus Orbiter and Probe ar trebui să petreacă cel puțin cinci ani orbitând planeta, să trimită o sondă atmosferică și să analizeze în detaliu inelele și sateliții acesteia.

Deocamdată, doar Voyager 2 a survolat Uranus în 1986, lăsând nenumărate întrebări fără răspuns. O nouă misiune ar putea dezvălui dacă Ariel sau alte luni încă ascund oceane sub suprafața înghețată și dacă aceste medii ar putea susține forme simple de viață.

Un astfel de proiect ar putea avea un impact similar cu misiunea Cassini, care a transformat radical înțelegerea despre Saturn și satelitul său Titan. În lipsa observațiilor directe, modelele computerizate rămân doar o aproximație. „La final, trebuie să ne întoarcem la sistemul lui Uranus și să vedem cu ochii noștri”, a spus Nordheim.

Descoperirile despre Ariel nu aduc doar informații despre trecutul său geologic, ci și despre cum se formează și evoluează oceanele ascunse în zone îndepărtate ale Sistemului Solar. Ele sporesc șansele ca viața, în forme simple, să fi apărut sau să existe încă în medii nebănuite, sub ghețurile înghețatelor luni care orbitează planete gigantice.