Oamenii de știință au reactivat microorganisme înghețate din epoca de gheață
O descoperire care pare desprinsă dintr-un film SF a avut loc în Alaska, unde cercetătorii au reușit să readucă la viață microorganisme vechi de până la 40.000 de ani, conservate în permafrost. Experimentul, realizat de o echipă de la Universitatea din Colorado Boulder, ridică întrebări importante despre reziliența vieții, dar și despre riscurile pe care topirea ghețurilor vechi le-ar putea aduce odată cu schimbările climatice.
Descoperirea, publicată în Journal of Geophysical Research: Biogeosciences, arată cum forme microscopice de viață pot rămâne adormite zeci de milenii, pentru ca apoi să fie reanimate în condiții controlate de laborator — un proces care, potrivit specialiștilor, ar putea oferi indicii valoroase despre originea vieții pe Pământ și despre adaptarea microorganismelor în condiții extreme.
Cercetătorii au lucrat în Permafrost Tunnel Research Facility, un tunel de 106 metri săpat sub solul înghețat al regiunii centrale din Alaska. Pe măsură ce au înaintat prin pereții acoperiți de gheață, au descoperit rămășițe de bizoni, mamuti și alte organisme preistorice — o adevărată capsulă a timpului din ultima eră glaciară.
„Primul lucru pe care îl observi când intri acolo este mirosul — un amestec înțepător, ca un subsol mucegăit care a fost lăsat prea mult timp închis”, a declarat Tristan Caro, autorul principal al studiului și doctorand în științe geologice. „Pentru un microbiolog, acest miros este un semn bun — e semnul vieții microbiene.”
Echipa a prelevat mostre de permafrost care conțineau microorganisme adormite, estimate a fi vechi între 10.000 și 40.000 de ani. Acestea au fost duse în laborator și expuse la temperaturi moderate, între 4 și 12°C, pentru a simula condițiile din timpul verilor arctice actuale, tot mai calde din cauza schimbărilor climatice.
Prin adăugarea de apă îmbogățită cu atomi de hidrogen greu (deuteriu), oamenii de știință au putut urmări modul în care microbii absoarbeau lichidul și îl încorporau în membranele lor celulare — un semn clar că procesul de metabolism se reactivase.
Microorganismele „se trezesc” încet, dar sigur
În primele luni, procesul de revenire la viață a fost extrem de lent — coloniile microbiene se regenerau într-un ritm aproape imperceptibil, cu o singură celulă nouă la fiecare 100.000 de celule existente pe zi. Dar, pe măsură ce experimentul a continuat, lucrurile au început să se accelereze.
După șase luni, unele colonii au început să formeze biofilme lucioase și dense, vizibile chiar și fără microscop. Aceste structuri indicau faptul că microorganismele nu doar că erau active, ci și că începuseră să se organizeze și să se reproducă.
„Este o dovadă uimitoare a rezistenței vieții”, a spus Caro. „Aceste organisme au supraviețuit înghețului complet, lipsa totală a luminii și hranei, timp de zeci de mii de ani. Iar acum, când le-am oferit condiții similare cu un început de vară arctică, pur și simplu au reînceput să trăiască.”
Cercetătorii au subliniat că aceste microorganisme nu reprezintă un risc pentru oameni sau ecosisteme moderne, întrucât sunt specii inofensive și adaptate unui mediu complet diferit de cel actual. Cu toate acestea, studiul lor are implicații semnificative pentru înțelegerea riscurilor legate de topirea permafrostului.
Ce se întâmplă când gheața veche eliberează viață din trecut
Pe măsură ce clima globală continuă să se încălzească, verile din regiunile arctice devin mai lungi și mai calde, ceea ce poate accelera procesul de dezghețare a permafrostului. Acest fenomen nu eliberează doar dioxid de carbon și metan, ci și microorganisme antice care au rămas izolate timp de zeci de milenii.
Deocamdată, reactivarea acestor forme de viață se produce lent, însă, avertizează specialiștii, un ciclu prelungit de veri calde ar putea accelera procesul. „Nu este vorba doar despre un singur val de căldură în Alaska, ci despre extinderea sezonului cald, care permite temperaturilor mai ridicate să pătrundă mai adânc în permafrost”, a explicat Caro.
Alaska nu este singura regiune cu astfel de depozite naturale de gheață. Straturi uriașe de permafrost există în Canada, Groenlanda, Siberia, dar și în zonele montane din Tibet sau sudul Anzilor. Toate aceste regiuni sunt expuse aceluiași fenomen de încălzire accelerată.
Deși ideea de „microbi treziți din era glaciară” poate părea spectaculoasă, oamenii de știință atrag atenția că descoperirea nu trebuie privită cu panică, ci cu interes științific. Studiul oferă o fereastră spre trecutul biologic al Pământului și ajută la înțelegerea modului în care viața poate persista în condiții extreme.
„Am analizat doar o fracțiune minusculă din uriașa rezervă de permafrost de pe glob”, a spus Caro. „Este fascinant să ne gândim că sub pământul înghețat se află o arhivă vie a istoriei planetei noastre.”
O lecție despre reziliență și fragilitatea echilibrului natural
Experimentul de la Universitatea din Colorado Boulder demonstrează, încă o dată, forța adaptabilă a vieții, dar și cât de delicat este echilibrul climatic al planetei. În spatele curiozității științifice se ascunde un avertisment serios: ceea ce oamenii de știință au reușit să „trezească” în laborator s-ar putea repeta, în mod natural, pe măsură ce Pământul se încălzește.
Deocamdată, microbii vechi de 40.000 de ani reprezintă doar o poveste fascinantă despre supraviețuire. Însă, în viitor, topirea accelerată a permafrostului ar putea elibera nu doar fragmente din trecutul geologic al planetei, ci și forme de viață cu potențiale efecte necunoscute asupra ecosistemelor moderne.
Într-o lume în care fiecare grad în plus contează, descoperirea din Alaska ne reamintește că încălzirea globală nu înseamnă doar topirea ghețarilor — ci și reactivarea unui trecut care nu a fost niciodată cu adevărat mort.