O fetiță de 2 ani devine „zeiță pe pământ” pentru nepalezi. „Kumari” venerată de hinduși și budiști

În Nepal, o fetiță de numai 2 ani și 8 luni a fost aleasă „Kumari” — întruparea sacrului în lumea oamenilor, o „zeiță în carne și oase” venerată deopotrivă de hinduși și budiști. Ritualul de învestire a atras, ca de fiecare dată, familii, preoți și mii de credincioși, care au însoțit-o până la Kumari Ghar, reședința-templu din centrul vechi al Kathmandu. Pentru nepalezi, binecuvântarea Kumari aduce protecție și noroc, iar aparițiile sale marchează momente-cheie ale calendarului spiritual.

Tradiția, veche de secole, se transmite din generație în generație și are reguli stricte. Copila este aleasă din clanurile Shakya ale comunității Newar, după criterii fizice și simbolice — piele fără cusur, ochi și dinți sănătoși, curaj și calm — și rămâne în templu până la primele semne ale pubertății, când „zeița pe pământ” își încheie misiunea și revine la o viață obișnuită.

Ce înseamnă Kumari și cum este aleasă

Selecția noii Kumari combină tradiția cu rigoarea: un consiliu de preoți și bătrâni ai comunității caută o fetiță foarte mică, între 2 și 4 ani, care să întruchipeze energia feminină divină. După desemnare, familia o poartă în procesiune până la templu, unde copilul primește veșminte roșii, părul prins în coc și „al treilea ochi” pictat pe frunte. De atunci, „zeița în carne și oase” apare public doar la marile festivaluri, când este purtată în palanchin sau binecuvântează credincioșii de la fereastră.

Pentru credincioși, gestul atingerii frunții de tălpile Kumari este cel mai înalt semn de respect. Ofrandele — flori, bani, prasad — sunt depuse la templu, iar comunitatea vede în fiecare apariție a „zeiței pe pământ” o confirmare a protecției divine asupra orașului.

Horoscop marți, 3 februarie 2026. Zi dificilă pentru două zodii, pot pierde o sumă importantă de bani

Cele trei zodii cu noroc la bani în săptămâna 2-8 februarie 2026. Vin câştiguri din multe direcţii

Copila locuiește la Kumari Ghar, apare public la marile festivaluri și este venerată prin ritualuri, în timp ce primește educație cu profesori particulari în templu.

Viața în templu, tranziția și adaptările moderne

Dincolo de strălucirea procesiunilor, viața Kumari este sobră și izolată. Copila iese rar din templu, are puține prietene de vârstă apropiată și petrece timpul cu îngrijitori și preoți. În ultimii ani, comunitatea a introdus ajustări: profesori particulari vin în templu, materiale educaționale moderne sunt folosite cu moderație, iar după „pensionare” fostele Kumari primesc o mică pensie pentru reintegrare.

Trecerea de la „sacru” la „cotidian” nu e ușoară: fostele Kumari trebuie să se obișnuiască cu școala, treburile casnice și o atenție publică diminuată. Persistă și superstiții — de pildă, căsătoria cu o fostă Kumari ar aduce ghinion soțului —, dar tot mai des aceste credințe sunt puse sub semnul întrebării. Multe dintre fete își continuă studiile, își găsesc o profesie și rămân figuri respectate ale comunității.

La pubertate își încheie rolul sacru și revine la viața obișnuită, tranziție sprijinită azi prin măsuri moderne (tutori, pensie simbolică), chiar dacă persistă unele superstiții.

Tradiția Kumari rămâne, astfel, un simbol al Nepalului la confluența hinduismului și budismului: o „zeiță pe pământ” care, pentru câțiva ani, adună laolaltă credință, identitate și patrimoniu viu — iar pentru restul vieții, poartă cu ea memoria unei chemări sacre trăite literalmente „în carne și oase”.