O descoperire genetică remarcabilă: o populație indigenă necunoscută a trăit izolată în centrul Argentinei timp de 8.500 de ani

Un studiu de ADN antic publicat recent în revista Nature rescrie istoria genetică a Americii de Sud și dezvăluie existența unei linii indigene misterioase care a locuit în centrul Argentinei timp de aproape 8.500 de ani. Această populație, complet necunoscută până acum, a persistat milenii la rând fără să se amestece semnificativ cu alte grupuri din regiune, deși împărțea același teritoriu cu cel puțin două linii genetice deja documentate.

Descoperirea contrazice ideile existente despre migrațiile timpurii din America de Sud, într-un moment în care arheologia și genetica începeau să contureze un model relativ coerent al răspândirii populațiilor preistorice. În locul unei diversificări continue și al interacțiunilor frecvente între comunități, centrul Argentinei pare să fi găzduit o populație surprinzător de stabilă și distinctă, cu o identitate genetică persistentă timp de milenii.

Cercetarea, realizată de o echipă internațională, s-a bazat pe analiza a 238 de genomi proveniți din schelete datând de până la 10.000 de ani. În timp ce ADN-ul antic din zona Andină, Amazon și Patagonia conturase deja trei linii principale de populație, regiunea dintre acestea — centrul Argentinei — rămăsese puțin studiată.

Întrebarea principală a cercetătorilor era dacă această zonă intermediară a reprezentat un punct de convergență, un spațiu în care populațiile migrau, se amestecau și se transformau. Rezultatul, însă, a fost opusul: o linie genetică profundă și distinctă, care a existat aproape nemodificată timp de 8.500 de ani.

Cerere de căsătorie surpriză la „Mireasa”. Un cuplu contestat s-a logodit, după câteva săptămâni de relație: „Promit că o să încerc să te fac fericit”

Horoscop 5 decembrie 2025. O zodie primește o nouă șansă, norocul e de partea ei

Această izolare genetică este cu atât mai surprinzătoare cu cât regiunea nu prezintă bariere geografice naturale — nici munți, nici deșerturi — care ar fi putut limita mobilitatea oamenilor. În schimb, pare că izolarea a fost un fenomen cultural sau social, nu unul impus de peisaj.

Mai mult, ADN-ul modern al unor argentinieni păstrează încă semnătura acestei linii misterioase, ceea ce indică faptul că populația nu a dispărut complet, ci că descendenții ei trăiesc în continuare în zonă, probabil într-o formă culturală sau identitară diferită de cea originară.

O enigmă antropologică: de ce nu au interacționat cu restul populațiilor?

Descoperirea este cu atât mai interesantă cu cât centrul Argentinei a fost, de-a lungul mileniilor, un spațiu al marilor transformări. Regiunea a traversat perioade severe de secetă, a trecut de la societăți de vânători-culegători la comunități agricole și a fost expusă influențelor culturale venite din Amazon și din sudul continentului.

În mod normal, astfel de schimbări majore duc la amestec între comunități, la migrații și la înlocuirea sau transformarea populațiilor. Totuși, în acest caz, comunitatea descoperită pare să fi rezistat acestor dinamici, menținându-și identitatea genetică în mod remarcabil.

Un alt element fascinant este lipsa corespondenței dintre genetică și limbă. În timp ce regiunea era cunoscută pentru diversitatea lingvistică în perioada istorică, ADN-ul indică o continuitate biologică puternică. Cu alte cuvinte, grupuri care vorbeau limbi diferite împărtășeau totuși aceeași moștenire genetică. Acest lucru sugerează o mobilitate culturală intensă, dar o stabilitate biologică neobișnuită.

În plus, un indiciu arheologic major care contrazicea această izolare — răspândirea rapidă a vârfurilor de săgeți de tip „fishtail”, întâlnite în tot Conul Sudic — nu s-a reflectat genetic în centrul Argentinei, unde populația locală pare să fi rămas constantă.

Ce înseamnă descoperirea pentru istoria Americii de Sud

Rezultatele studiului aduc o perspectivă nouă și complexă asupra migrațiilor preistorice din America de Sud. În locul unei povești line, cu populații care se răspândesc uniform pe continent, descoperirea sugerează existența unor enclave culturale și genetice care au evoluat independent, în ciuda lipsei unor bariere naturale.

De asemenea, descoperirea unui astfel de grup izolat deschide noi direcții de cercetare:

• De ce au rămas aceste comunități izolate timp de milenii?
• Au existat norme sociale sau teritoriale care au limitat interacțiunea cu alte populații?
• Cum au supraviețuit marilor transformări climatice și culturale?
• În ce fel a influențat această linie genetică identitatea populațiilor actuale din regiune?

Cercetătorii subliniază că acest studiu nu reprezintă finalul poveștii, ci doar începutul. Analize suplimentare — arheologice, lingvistice și genetice — vor fi necesare pentru a înțelege pe deplin rolul acestei linii misterioase în istoria Americii de Sud.

Totuși, descoperirea este considerată una dintre cele mai importante contribuții recente la înțelegerea originii populațiilor indigene din regiune, oferind o perspectivă mai nuanțată și mai bogată asupra uneia dintre cele mai complexe istorii umane de pe planetă.