O descoperire fără precedent: Cel mai vechi ADN egiptean a fost secvențiat complet și dezvăluie cum era viața acum 4.500 de ani

Pentru prima dată, cercetătorii au reușit să secvențieze complet ADN-ul unui egiptean din perioada construirii piramidelor, oferind o privire unică asupra structurii genetice, originii și stilului de viață al oamenilor obișnuiți din Egiptul Antic. Studiul, publicat în prestigioasa revistă Nature, marchează o etapă importantă în arheogenetică, întrucât până acum doar trei indivizi egipteni antici fuseseră analizați genetic, și aceia doar parțial — și mult mai târziu în timp.

Rămășițele analizate aparțin unui bărbat din satul Nuwayrat, situat la 265 de kilometri sud de Cairo. A fost excavat în urmă cu mai bine de un secol și păstrat în colecțiile World Museum din Liverpool. Grație progresului tehnologic din ultimii ani, echipa internațională de cercetători a reușit să extragă și să secvențieze complet genomul din țesutul dentar al individului, o sursă recunoscută pentru capacitatea ei de a conserva ADN-ul chiar și în condiții ostile.

O viață obișnuită, dar cu urme de mobilitate genetică

Analiza genomică arată că acest om a trăit între 2855 și 2570 î.Hr., în perioada Vechiului Regat — o epocă de aur a Egiptului marcată de centralizare politică, dezvoltare arhitecturală și construirea primelor mari piramide. Deși nu era un membru al elitei, bărbatul a fost înmormântat într-un mod neobișnuit de elaborat pentru statutul său: într-un vas de ceramică de mari dimensiuni, depus într-un mormânt săpat în stâncă, o practică rezervată de obicei claselor superioare înainte de introducerea mumificării artificiale.

Cercetările osteologice au indicat că individul era cel mai probabil un olar. Deformările oaselor, poziția coloanei și urmele musculare arătau că și-a petrecut viața aplecat, cu mâinile întinse în față pentru perioade lungi de timp, iar semnele de uzură ale gleznelor indicau poziții frecvente de ghemuire. Avea o vârstă neobișnuit de înaintată pentru acea epocă — estimativ între 60 și 65 de ani — echivalentul, spun cercetătorii, al unei persoane de peste 80 de ani în prezent.

Un amestec genetic între Africa de Nord și Mesopotamia

Rezultatul analizei genetice a fost surprinzător: aproximativ 80% din genomul bărbatului provenea din populații din Africa de Nord, în special din zona Egiptului actual, dar 20% avea origini în zona Semilunii Fertile — adică Mesopotamia, în teritoriile care corespund astăzi Irakului, Iranului și Iordaniei. Acest lucru oferă dovezi genetice clare că populațiile din cele două mari civilizații ale Antichității, Egiptul și Mesopotamia, nu doar că au schimbat idei, scrieri sau tehnici agricole, ci și oameni.

„Știam din arheologie că Egiptul și Persia antică au influențat reciproc cultura și practicile agricole, dar acum avem dovezi că rețelele de idei erau susținute de rețele de oameni care călătoreau, interacționau și se amestecau cu populațiile locale”, a explicat Adeline Morez Jacobs, autoarea principală a studiului, de la Liverpool John Moores University și Francis Crick Institute.

Un nou început pentru genetica egipteană

Descoperirea vine în contextul în care analiza ADN-ului antic din Egipt a fost limitată până acum din cauza degradării materialului genetic sub efectul căldurii. Acest individ este primul din epoca piramidelor al cărui genom a fost secvențiat complet, datorită condițiilor excepționale de conservare oferite de vasul ceramic și mormântul săpat în stâncă.

Cercetătorii au extras șapte probe de ADN, dintre care două au fost suficient de bine păstrate pentru a permite secvențierea completă. Apoi, au comparat aceste secvențe cu o bibliotecă de peste 3.000 de persoane moderne și peste 800 de indivizi antici din diferite colțuri ale lumii.

Deși studiul s-a concentrat pe un singur individ, autorii subliniază că este un punct de plecare important. Analiza genomului claselor inferioare — cum ar fi meșteșugarii sau agricultorii — va completa în sfârșit imaginea genetică a Egiptului Antic, până acum distorsionată de cercetările orientate aproape exclusiv spre elitele regale.

Ce urmează: săpături în trecutul genetic al unei civilizații

Potrivit geneticianului Harald Ringbauer, de la Institutul Max Planck pentru Antropologie Evolutivă din Leipzig, care nu a fost implicat în studiu, următorul pas logic este secvențierea ADN-ului din perioade și mai vechi, dinaintea apariției agriculturii în Egipt. Astfel s-ar putea înțelege dacă componentele genetice mesopotamiene au pătruns odată cu agricultura, sau dacă schimburile genetice între nord-estul Africii și Asia de Sud-Vest au rădăcini și mai adânci.

„Extinderea cercetării și la alte straturi sociale din Egiptul Antic ne va ajuta să înțelegem cum trăiau oamenii de rând, cum se mișcau, cum munceau și cum interacționau”, a declarat profesorul Yehia Gad, expert în genetică moleculară la Centrul Național de Cercetare din Egipt, care a salutat studiul drept „un pas major înainte”.

Rămâne de văzut ce alte secrete genetice vor ieși la lumină. Însă potarul anonim din Nuwayrat, un om cu o viață grea, dar cu o înmormântare demnă de rang înalt, tocmai a deschis o nouă cale către trecut — una scrisă nu în hieroglife, ci în codul său genetic.