O cască cu ultrasunete promite terapie non-invazivă pentru Parkinson și alte tulburări, arată o nouă cercetare

Un studiu recent descrie o „cască” cu ultrasunete care poate modula precis activitatea din zone profunde ale creierului, fără chirurgie și fără implanturi. Dispozitivul, gândit să funcționeze în interiorul unui aparat RMN, ar putea deveni o alternativă la stimularea cerebrală profundă (DBS) în boala Parkinson și deschide perspective pentru depresie, sindrom Tourette, durere cronică, Alzheimer sau adicție.

Echipe interdisciplinare de la University College London și Universitatea Oxford au lucrat mai bine de un deceniu la prototip, mizând pe o idee simplă, dar greu de realizat: ultrasunete direcționate cu o precizie mult superioară generațiilor anterioare, pentru a „aprinde” sau „stinge” circuitul dorit, fără a atinge țesutul cu un electrod, scrie revista de specialitate Nature.

Cum funcționează casca cu ultrasunete

Sistemul este o cască rigidă, cu 256 de emițătoare de ultrasunete, care se montează pe capul pacientului și intră în tunelul RMN. Imaginile RMN oferă „harta” în timp real, iar software-ul calculează fazarea fiecărui emițător pentru a concentra undele într-o regiune țintă din profunzimea creierului. Practic, energia mecanică a undelor este focalizată astfel încât să modifice excitabilitatea neuronală locală, temporar și controlat.

Față de dispozitivele anterioare, noul sistem poate nimeri volume anatomice mult mai mici, ceea ce reduce efectele colaterale și crește șansa unui efect clinic clar. Autorii vorbesc despre o precizie de ordinul unor ținte „cât un bob de orez”, ceea ce, pentru intervenții funcționale în profunzime, este remarcabil. Important: nu se produce leziune termică; scopul nu este distrugerea țesutului, ci neuromodularea lui.

Cerere de căsătorie surpriză la „Mireasa”. Un cuplu contestat s-a logodit, după câteva săptămâni de relație: „Promit că o să încerc să te fac fericit”

Horoscop 5 decembrie 2025. O zodie primește o nouă șansă, norocul e de partea ei

De ce contează pentru Parkinson și ce ar putea înlocui

Standardul de aur pentru pacienții selectați cu tremor sever sau fluctuații motorii refractare rămâne DBS: neurochirurgii implantează electrozi în nuclei precum subthalamicul (STN) sau globus pallidus intern (GPi), apoi generatorul livrează impulsuri electrice continuu. Procedura este eficace, dar invazivă, presupune intervenție pe creier, baterii, întreținere, riscuri chirurgicale și costuri.

O soluție cu ultrasunete, non-invazivă, dacă se dovedește la fel de eficace, ar reduce semnificativ barierele: nu mai e nevoie de implant, de spitalizare prelungită sau de schimbarea bateriilor. În teorie, setările s-ar ajusta din software, iar terapia s-ar personaliza pe regiuni și frecvențe în funcție de răspunsul pacientului. Mai mult, același hardware ar putea viza ținte diferite pentru alte diagnostice (de pildă, circuitele implicate în depresie).

Ce a testat studiul și ce rezultate a obținut

Pentru demonstrația de principiu, cercetătorii au aplicat casca la șapte voluntari sănătoși și au țintit nucleul geniculat lateral (LGN), o „poartă” esențială pentru informația vizuală ce vine din retină spre cortex. Alegerea țintei a permis măsurarea obiectivă a efectelor în cortexul vizual: după stimularea focalizată, activitatea din ariile vizuale s-a redus, confirmând că undele au ajuns precis unde trebuie și au produs o modulație funcțională.

Echipa raportează o precizie semnificativ îmbunătățită față de sistemele mai vechi de ultrasunete profunde și o tolerabilitate bună: deși casca este voluminoasă și la început poate fi resimțită ca „claustrofobă”, participanții s-au obișnuit rapid. Următoarele etape includ țintirea nucleilor motorii relevanți pentru Parkinson, dar și a rețelelor implicate în recuperarea post-AVC, durere, schizofrenie sau depresie.

Noua cască încape în interiorul unui scanner RMN. (Foto Bradley Treeby Autorii studiului/The Guardian)

De la laborator la clinică: ce rămâne de dovedit

Deocamdată, vorbim despre un studiu mic, pe voluntari, cu o țintă senzorială aleasă pentru validare neurofiziologică. Pentru a declara o alternativă reală la DBS, sunt necesare trialuri clinice randomizate, pe pacienți cu Parkinson, cu obiective ferme (tremor, rigiditate, timpul „on/off”), urmărire pe termen lung și comparații directe cu standardul actual. Totodată, trebuie stabilite protocoale de siguranță privind dozele acustice, frecvența sesiunilor și monitorizarea efectelor tardive.

Integrarea cu RMN asigură precizie, dar crește costul și complexitatea. Cercetătorii sugerează că, pe termen lung, sisteme de ghidaj alternative – eventual combinate cu inteligență artificială – ar putea permite sesiuni în afara RMN-ului, reducând costurile și, poate, ducând cândva către terapii ambulatorii sau chiar la domiciliu pentru unele indicații. Până acolo, drumul trece prin reglementare, standardizare și demonstrarea cost-eficienței, precizează The Guardian.

Ce înseamnă pentru pacienți și sistemul medical

Dacă rezultatele se confirmă clinic, o casă cu ultrasunete ar putea dubla opțiunile terapeutice pentru pacienții care nu sunt candidați buni la chirurgie sau care resping ideea unui implant cerebral. Spitalele ar câștiga o unealtă flexibilă, reutilizabilă și, posibil, mai accesibilă financiar pe termen lung. Din perspectiva sănătății publice, o soluție non-invazivă scalabilă ar putea extinde accesul la neuromodulare în centre care nu fac neurochirurgie funcțională.

Pentru moment, mesajul prudent este acesta: tehnologia a trecut testul de precizie pe oameni și a produs o modificare măsurabilă a activității corticale prin țintirea unei structuri profunde. Urmează provocarea cu adevărat grea—să reproducă, în boala Parkinson și în alte tulburări, ameliorări clinice semnificative și durabile, cu un profil de siguranță impecabil.

Întrebări frecvente: cât de diferit e față de alte ultrasunete?

Nu trebuie confundată această abordare cu ablația termică ghidată prin ultrasunete focalizate (FUS), folosită deja pentru tremor esențial în anumite centre; acolo, scopul este crearea unei leziuni controlate. În studiul de față, se urmărește neuromodulare reversibilă, la energii care nu încălzesc și nu distrug țesutul. Diferența de intenție și de dozaj este esențială, iar regimul de siguranță va sta la baza aprobărilor clinice.

Pe scurt, cercetarea deschide o ușă promițătoare către tratamente cerebrale fără bisturiu. Cât de larg se va deschide acea ușă depinde de următoarele studii pe pacienți, de consecvența rezultatelor și de felul în care tehnologia va fi făcută mai ușor de utilizat, mai comodă și mai ieftină.