13 nov. 2025 | 16:51

„Nu zi” sau „nu zice”, care este forma corectă? 90% dintre români spun greşit

ACTUALITATE
Share

Greșelile gramaticale fac parte, inevitabil, din evoluția limbii vorbite. Unele trec neobservate, altele devin atât de comune, încât ajung să sune „corect” pentru urechea obișnuită. Un exemplu foarte des întâlnit este confuzia dintre formele „nu zi” și „nu zice” – o greșeală pe care, potrivit specialiștilor, o fac chiar și vorbitori altfel atenți la exprimare.

În vorbirea de zi cu zi, expresii precum „nu zi/fă asta!” sau „nu te du acolo!” sunt frecvente. Ele par firești, însă sunt incorecte din punct de vedere gramatical. Problema nu ține neapărat de lipsa de cultură lingvistică, ci mai degrabă de necunoașterea unei reguli esențiale din morfologia limbii române: imperativul negativ nu se formează de la forma afirmativă, ci de la infinitiv.

De unde apare confuzia

Vorbitorii pornesc, în mod firesc, de la formele afirmative corecte – „zi!”, „fă!”, „du-te!” – și presupun că adăugarea particulei „nu” este suficientă pentru a forma varianta negativă. Totuși, regulile limbii române spun altceva.

Imperativul afirmativ are forme proprii, scurte, care se deosebesc de restul modurilor verbale. Însă, în construcțiile negative, limba română nu folosește aceste forme speciale, ci recurge la infinitivul scurt al verbului, precedat de negația „nu”.

Prin urmare, forma corectă nu este „nu zi!”, ci „nu zice!”; nu „nu fă!”, ci „nu face!”; nu „nu te du!”, ci „nu te duce!”.

Regula gramaticală explicată simplu

Dacă știm care este infinitivul fiecărui verb, putem forma ușor imperativul negativ:

  • a zice → „Nu zice!”
  • a face → „Nu face!”
  • a se duce → „Nu te duce!”

Această regulă este valabilă pentru toate verbele din limba română. De exemplu, spunem corect:

  • „Nu scrie!” (de la a scrie),
  • „Nu pleca!” (de la a pleca),
  • „Nu vorbi!” (de la a vorbi),
  • „Nu uita!” (de la a uita).

De ce greșeala e atât de frecventă

Lingviștii explică faptul că eroarea „nu zi”, „nu fă”, „nu te du” apare pentru că, în vorbirea familiară, oamenii tind să simplifice exprimarea și să folosească formele scurte și sonore, specifice limbii vorbite rapide. Pe termen lung, unele dintre aceste forme se pot chiar impune în limbajul colocvial, însă ele rămân greșite din punct de vedere normativ.

În plus, forma „nu zi” are o anumită naturalețe fonetică și un ritm mai alert, motiv pentru care este folosită în vorbirea spontană. Totuși, în scris, în comunicarea publică sau în exprimarea formală, varianta corectă rămâne „nu zice”.

Concluzie

Deși „nu zi” poate părea o formulare nevinovată, este totuși o greșeală gramaticală. Imperativul negativ se formează numai de la infinitiv, niciodată de la forma afirmativă.

Așadar, dacă vrei să vorbești corect românește, reține regula simplă: Spune „nu zice”, „nu face”, „nu te duce”, nu „nu zi”, „nu fă”, „nu te du”.

Limba română nu este doar un mijloc de comunicare, ci și o formă de respect față de interlocutor și față de cultura care ne definește. Iar uneori, o simplă literă face diferența între o vorbire îngrijită și una greșită.