”Noul Pantelimon”, spitalul tuturor românilor de la Podul Mogoșoaiei până la Podul Târgului de Afară. Cum a luat naștere Spitalul Colentina din București

Spitalul Colentina din București este una dintre cele mai vechi și respectabile instituții medicale din România, având o istorie ce se întinde pe mai bine de 160 de ani. De-a lungul decadelor, spitalul a fost martor al evoluției medicale a țării, având un impact semnificativ în educația și cercetarea științifică, dar și în tratarea bolnavilor. Începându-și activitatea sub denumirea de „Noul Pantelimon” în anul 1858, unitatea medicală și-a continuat dezvoltarea și s-a transformat într-un simbol al sănătății publice din România. În acest articol, vom explora cum a luat naștere Spitalul Colentina, cum s-a dezvoltat de-a lungul decadelor și care au fost momentele cheie din istoria acestuia.

Originile spitalului ”Noul Pantelimon”, aflat la jumătatea Podurilor Mogoșoaia și Târgul de Afară

Istoria Spitalului Colentina începe în anul 1858, atunci când prințul Scarlat Ghica hotărăște să construiască un spital nou pe un teren de 8,73 ha, situat în zona centrală a Bucureștiului, pe marginea șoselei ce merge de la bariera podului Mogoșoaiei la bariera podului Târgului de Afară (astăzi Calea Moșilor).

Terenul, de formă patrulateră, fusese donat de domnitorul Grigore Ghica. Aceasta a fost locația aleasă pentru a ridica un nou așezământ medical dedicat bolnavilor.

Terenul era amplasat într-o zonă care avea să devină în timp un punct central al orașului, ceea ce făcea ca acest loc să fie extrem de important din punct de vedere strategic și sanitar.

Elena Băsescu, de nerecunoscut. Fiica fostului președinte este complet schimbată, a renunțat și la ținutele îndrăznețe

Horoscop zilnic 6 decembrie 2025: Vești importante pentru o zodie, surprize pentru alte două

Spitalul a fost început sub denumirea de „Noul Pantelimon”, iar planurile de construcție au fost întocmite de arhitectul M. Hartl.

Cu toate acestea, lucrările nu au început așa cum se preconizase inițial. În 1859, s-a constatat că materialele utilizate erau de proastă calitate, iar lucrările nu îndeplineau standardele necesare. În urma unui raport oficial din august 1861, s-a propus demolarea clădirii deja începute și construirea unei noi structuri.

Vezi și: Spitalul Colțea, cea mai veche unitate medicală din România. Pacienții primeau hrană, haine și adăpost. Incendiul și cutremurele nu l-au doborât

Unitatea medicală, inaugurată de domnitorul Alexandru Ioan Cuza

În 1862, lucrările de reconstrucție au început din nou, dar de data aceasta a fost construit un singur pavilion, iar finalizarea întregii construcții a fost realizată la sfârșitul anului 1863.

În 24 ianuarie 1864, la cinci ani de la Unirea Principatelor Române, Spitalul „Noul Pantelimon” a fost inaugurat oficial în prezența domnitorului Alexandru Ioan Cuza.

Cu această ocazie, au fost sărbătorite și progresele importante ale României, iar spitalul a fost simbolul unui pas înainte în dezvoltarea sistemului medical din țară.

În 1864, Spitalul „Noul Pantelimon” asigura servicii medicale și chirurgicale pentru bolnavi, dispunând de 50 de paturi și un serviciu de consultații gratuite.

Pavilionul inițial a fost extins, iar pentru a adăposti personalul medical, au fost construite alte două clădiri, care serveau drept locuințe pentru medici și personalul auxiliar.

De asemenea, în acest an, Spitalul Colentina a fost inclus într-un sistem sanitar mai larg, fiind menționat alături de alte spitale de renume ale vremii, precum Colțea, Pantelimon și Filantropia.

Creșterea și dezvoltarea unuia dintre cele mai bune spitale din București

De-a lungul anilor, Spitalul Colentina a evoluat continuu, atât în ceea ce privește infrastructura, cât și în privința numărului de pacienți și al personalului medical.

În 1876, Spitalul Colentina era deja unul dintre cele mai importante spitale din București, având 180 de paturi și un număr semnificativ de pacienți, cu aproximativ 4.574 de consultații gratuite oferite în acea perioadă.

Acesta a continuat să fie o unitate medicală de referință, iar activitățile sale se extindeau constant pentru a satisface cerințele în creștere ale populației.

Unul dintre cele mai importante momente din evoluția Spitalului Colentina a fost construcția mai multor pavilioane și clădiri specializate, începând din anii 1870.

Acestea includeau locuințe pentru medicii secundari, barăci pentru bolnavii contagioși, un serviciu pentru bolile venerice și un pavilion pentru băi și dezinfecție. De asemenea, spitalul a construit o canalizare propriu-zisă în 1892, fapt ce a îmbunătățit semnificativ condițiile sanitare ale unității.

În această perioadă, spitalul a beneficiat de donații importante, inclusiv de la domnitorul Alexandru Ioan Cuza, care a oferit o sumă considerabilă de 2.000 de galbeni pentru sprijinirea construcției.

De asemenea, prințul Carol I a vizitat spitalul în 1866, apreciind în mod deosebit instalațiile băilor și grădina spitalului, evidențiind astfel importanța acestuia în contextul sanitar național.

Vezi și: Primul spital pentru copii din București avea doar 40 de paturi și a fost înființat în casa medicului Iulius Barasch din mahalaua Crucea de Piatră

Gheorghe Marinescu și dezvoltarea Clinicii de Neurologie

În 1897, Gheorghe Marinescu, unul dintre cei mai importanți medici neurologi din România și din Europa, a fost numit medic șef al Spitalului Colentina.

Sub conducerea sa, spitalul a devenit un centru de referință în domeniul neurologiei, iar Gheorghe Marinescu a fondat o școală de medicină neurologică, ce a devenit cunoscută și apreciată în cercurile științifice internaționale.

În 1919, Clinica de Boli Nervoase a fost transferată în Spitalul Colentina, consolidând astfel reputația unității ca un centru de excelență în domeniul neurologiei.

De-a lungul decadelor, activitatea clinicii a fost continuată de alți medici de renume, iar contribuțiile științifice ale Spitalului Colentina în domeniul neurologic au avut un impact semnificativ asupra evoluției medicinei în România și în afacerea internațională.

Secolul XX și școala de medicină Colentina

În a doua jumătate a secolului XX, Spitalul Colentina a continuat să se impună ca un centru de excelență în domeniul medical din România.

Acesta a fost locul unde s-au format și s-au educat numeroși medici, iar cercetările științifice din domeniul bolilor profesionale și al specialităților medicale au fost susținute activ.

Instituțiile de renume, precum Institutul de Medicină „N. Ghe. Lupu” dedicat hematologiei, morfofiziopatologiei renale și hepatice, și Institutul de Boli Infecțioase „Matei Balș”, au funcționat în cadrul complexului spitalicesc Colentina, contribuind la dezvoltarea medicinei românești.

Vezi și: Școlită la Paris și Zurich, a fondat primele creșe și cămine pentru copii de la noi din țară și a îngrijit soldații din Primul Război Mondial. Maria Cutzarida Crățunescu, prima femeie medic din România

Contribuțiile Spitalului Clinic Colentina la medicina internațională

Spitalul Colentina a avut o influență considerabilă asupra medicinei naționale și internaționale, în special prin cercetările sale în domeniul chirurgiei și neurologiei.

Profesorii de renume precum Constantin Dumitrescu Severeanu și Iancu Jianu au fost direct implicați în activitatea chirurgicală a spitalului, iar metodele lor inovative, în special în domeniul chirurgiei plastice, au fost recunoscute și apreciate pe plan internațional.

De asemenea, Școala de Medicină Colentina a fost un punct de reper în formarea medicilor de top din România și din întreaga lume.

Spitalul Colentina, cunoscut inițial sub numele de „Noul Pantelimon”, este o instituție cu o istorie remarcabilă, care a evoluat de-a lungul decadelor pentru a deveni un simbol al excelenței medicale din România.

De la începuturile sale modeste din 1858, când a fost construit pentru a asigura îngrijirea bolnavilor din București, până la statutul său actual de centru de cercetare și educație medicală, Spitalul Colentina a avut o contribuție semnificativă în dezvoltarea sistemului sanitar al țării.

Astăzi, este un loc unde medicina românească continuă să progreseze, iar moștenirea sa științifică și educațională rămâne vie.