Noua descoperire a oamenilor de știință care ar putea trimite o sondă spațială spre o planetă îndepărtată în doar 10 ani

Descoperită în 2003, Sedna este una dintre cele mai îndepărtate și enigmatice planete pitice din sistemul solar, cu o orbită care o poartă până la 900 de ori distanța dintre Pământ și Soare.

Următoarea ei apropiere relativă de steaua noastră, în 2076, oferă o ocazie unică de a o studia de aproape, înainte ca Sedna să se îndepărteze din nou pentru milenii, scrie publicația Gizmodo.

O echipă de cercetători din Italia propune două concepte futuriste de propulsie care ar putea reduce timpul necesar pentru a ajunge la Sedna de la 20-30 de ani la doar 7-10 ani.

Într-un studiu recent publicat pe platforma arXiv, aceștia explorează posibilitățile unei misiuni bazate fie pe un motor cu fuziune nucleară, fie pe o velă solară termică de nouă generație.

Motorul cu fuziune și vela solară termică: alternative la propulsia clasică

Primul concept presupune utilizarea unui Direct Fusion Drive (DFD), aflat în dezvoltare la Princeton Plasma Physics Laboratory.

Motorul ar produce simultan tracțiune și energie electrică printr-o reacție de fuziune controlată, o inovație cu potențial major, care ar putea propulsa rapid o sondă spre Sedna și ar oferi energie pentru instrumentele științifice pe durata călătoriei.

Totuși, implementarea tehnologiei ridică provocări semnificative: menținerea stabilității plasmei, disiparea căldurii și rezistența componentelor în fața radiațiilor cosmice intense. Chiar dacă cercetările progresează, nu este încă sigur dacă sistemul poate fi utilizat într-o misiune de durată în spațiul profund.

Al doilea concept propus este o variantă evoluată a velelor solare, dispozitive propulsate de presiunea luminii solare. Cercetătorii sugerează o inovație numită desorbție termică, care presupune acoperirea velei cu un material special ce eliberează particule atunci când este încălzit de soare, generând astfel un impuls suplimentar.

Această metodă, combinată cu un asistență gravitațională de la Jupiter, ar putea permite o călătorie de doar 7 ani până la Sedna. Spre deosebire de motorul DFD, vela solară nu permite însă decât un survol rapid al obiectului, fără posibilitatea de a-l plasa pe orbită.

O oportunitate rară pentru știință și explorare spațială

La momentul descoperirii, Sedna se afla la 13 miliarde km de Soare, de aproape patru ori mai departe decât Pluto. Până în 2076, când va ajunge la „doar” 11 miliarde km, ar putea deveni accesibilă pentru o sondă rapidă, dacă lansarea are loc în timp util. Fără o misiune planificată curând, această șansă unică riscă să fie ratată.

Deși Voyager 1 și 2 au parcurs distanțe mai mari în cei aproape 50 de ani de la lansare, misiunile lor nu au avut ca destinație obiecte precum Sedna.

O sondă modernă, echipată cu propulsie avansată, ar putea oferi primele observații directe asupra acestei regiuni misterioase a sistemului solar și ar putea aduce informații valoroase despre formarea timpurie a planetelor și structura presupusului Nor Oort.

Indiferent de metoda aleasă, o misiune către Sedna ar marca un nou pas în explorarea spațiului profund și ar deschide o fereastră unică spre marginea necunoscută a sistemului nostru solar.