Nicolae Stroe, jumătatea artistică mai bună a lui Vasile Vasilache. Povestea talentatului actor care a definit teatrul de revistă în România

Nicolae Stroe, născut Eugene Nacht Stroe la 5 mai 1905 în comuna Răcăciuni din județul Bacău, rămâne un nume emblematic în istoria teatrului de revistă din România. Alături de Vasile Vasilache, a format unul dintre cele mai îndrăgite cupluri umoristice ale perioadei interbelice, cu o carieră ce a marcat pentru totdeauna scena teatrului românesc. În ciuda dispariției prematură a lui Vasilache în 1944, Nicolae Stroe a continuat să ducă mai departe moștenirea unui teatru de revistă autentic, plin de umor și eleganță, redefinind acest gen de spectacol cu fiecare apariție.

Băiatul cu mult umor și un munte de talent

Nicolae Stroe a pătruns în lumea teatrului într-un mod destul de modest, debutând ca figurant la Teatrul Mic. Primele sale experiențe în acest domeniu au fost însă cruciale pentru cariera sa, fiind momentul în care a învățat tainele scenei și ale actoriei. A fost la început o prezență discretă, dar talentul său nu a trecut neobservat.

La Teatrul Mic, Stroe a început să-și formeze stilul propriu, iar întâlnirea cu Vasile Vasilache a marcat un punct de cotitură în evoluția sa profesională. Cei doi s-au cunoscut la Grădina Volta-Buzești, iar legătura lor profesională și personală a fost una extrem de strânsă.

Stroe și Vasilache aveau o chimie extraordinară pe scenă, iar împreună au devenit un cuplu de referință al teatrului românesc de revistă. Alături de Vasilache, Stroe a ajuns să formeze un duo de neînlocuit, care a câștigat inimile publicului de-a lungul întregii perioade interbelice.

Ce se întâmplă dacă pui o frunză de dafin într-un recipient cu sare. Trucul simplu cu efect spectaculos pentru casa ta

Legume pe care le poți planta primăvara pentru a le recolta în luna mai: 5 opțiuni rapide și ușor de îngrijit

Duo-ul Stroe și Vasilache la ”Ora Veselă”, un fel de Stan și Bran ai României

Pe 9 ianuarie 1929, Stroe și Vasilache au făcut debutul în fața publicului român printr-o emisiune radiofonică care avea să le aducă celebritatea. Emisiunea se numea „Ora veselă” și s-a transmis la Radio București.

Era prima emisiune radiofonică dedicată umorului și teatrului de revistă din România, iar refrenul: „Alo, alo, aici e radio/ Stroe și Vasilache, lache, lache…” a devenit un simbol al acestei epoci.

În fiecare duminică, la ora 14:30, cei doi umoriști făceau deliciul publicului din toată țara, aducând o doză de veselie și zâmbet în casele românilor. Așa au devenit celebrități, iar popularitatea lor a crescut vertiginos.

Teatrul „Cărăbuș” și primele spectacole

În 1932, Stroe a făcut un pas important în cariera sa, devenind membru al trupei Teatrului „Cărăbuș”, una dintre cele mai importante trupe de revistă din acea perioadă. Aici a lucrat alături de mari actori ai vremii, precum Constantin Tănase, Mia Apostolescu și Alexandru Giugaru.

Împreună, au jucat în celebra revistă „Ura, Cărăbuș!”. Așadar, perioada de la Teatrul „Cărăbuș” a fost una de afirmare a talentului său, în care Stroe a avut ocazia să-și perfecționeze tehnica și să-și pună amprenta asupra acestui tip de teatru.

În 1935, Stroe și Vasilache au făcut istorie în cinematografia românească prin realizarea primului film muzical românesc, „Bing Bang”.

Acest film a fost un moment de cotitură, în care teatrul de revistă românesc a fost transpus pentru prima dată pe marele ecran, iar cei doi comici au demonstrat că sunt capabili să îmbine cu succes teatrul cu cinematografia.

Vezi și: Povestea primului film românesc cu sonor. Cinematografele bucureștene l-au refuzat, dar a rulat cu casa plină la Cercul Militar

Turneele internaționale și succesul în Orient

Un alt moment semnificativ din cariera lui Nicolae Stroe a fost participarea la turneul Teatrului „Cărăbuș” în Orient.

În 1939, Stroe și Constantin Tănase au făcut un turneu în Istanbul, Cairo, Beirut, Tel Aviv și Ierusalim, aducând în fața publicului internațional spectacole de revistă și comedii muzicale care au impresionat prin rafinament și umor.

Aceasta a fost o perioadă în care Stroe și colegii săi au demonstrat că teatrul românesc de revistă este apreciat și dincolo de granițele țării.

Bing Bang, primul film românesc de lung-metraj cu sonor

Pe lângă schițele, melodiile și piesele care i-au consacrat pe Stroe și Vasilache, cei doi mari actori rămân în istorie pentru realizarea primului film de lung-metraj cu sonor din istoria cinematografiei autohtone.

În anul 1935, cinematograful românesc se afla într-o perioadă de expansiune, iar tehnologia sonoră era încă în fază de pionierat. În acest context, realizarea unui film cu sonor în România a fost un pas curajos și inovator.

Tehnologia necesară pentru filmele cu sonor era deja disponibilă în marile studiouri de la Hollywood, dar în România era o noutate. „Bing Bang” a fost filmul care a îmbinat comedia muzicală, genul de revistă popular în acea perioadă, cu noile posibilități oferite de tehnologia sonoră.

”Ne făceam visuri mărețe si, ca să nu le uităm, le-am scris mare pe un perete din cabina noastră. La punctul unu am trecut un film ca la Hollywood sau pe aproape.

Am început să scriem scenariul, cum în Capitală rulau numai filme cu prinți si prințese sau conți si contese si alte marafeturi.

Noi am ales o poveste simplă, umană si foarte aproape de realitate, despre doi someri care se numeau Bing si Bang.

Când scenariul a fost gata si cei care l-au citit au fost încantați, primul lucru pe care l-am făcut a fost să găsim un sponsor, aveam nevoie de cel puțin 350.000 lei, o mică avere în epocă.

Tot prin fratele meu Isaiia (Răcăciuni- n.r.) am obținut banii de la directorul Loteriei de Stat, domnul Ramniceanu, care însă ne-a impus următorul final: somerii cumpără un loz în final, care se dovedeste a fi Lozul cel mare, devenind milionari.

Loteria si-a făcut reclamă, iar noi ne-am realizat filmul. În afară de noi mai jucau: Vasiliu Birlic, Nora Piacentini, N.Gărdescu, Sili Vasiliu, Richard Rang, nu lipseau nici mama mea, coana Eugenia si nici tatăl lui Vasilache.

Studiourile noastre au fost: Cișmigiul, Grădina Icoanei, Lacul Snagov si Ateneul Popular de pe strada Roman.”, poveste marele actor Nicolae Stroe.

Filmul a fost realizat cu un buget impresionant și cu multă ingeniozitate, având în vedere că tehnologia filmului cu sonor era destul de costisitoare și complexă de implementat.

Povestea este una comică, cu multe momente de umor de situație și de cuvinte, iar Stroe și Vasilache au adus pe marele ecran o parte din magia cuplului lor artistic.

Echipa de producție a trebuit să se adapteze condițiilor tehnice ale vremii, iar filmul a fost realizat în studiourile de la București, în faimoasele studiouri ale „Cinematografiei Române”. Totuși, „Bing Bang” a reușit să fie un succes datorită combinației dintre muzică, umor și noile tehnici de filmare.

Vezi și: I-a făcut pe români să râdă în hohote și fost asemănat cu Chaplin, dar Vasile Vasilache a murit prea devreme, „din cauza soacrei”

Moartea lui Vasile Vasilache și continuarea carierei lui Stroe

După dispariția prematură a partenerului său de scenă Vasile Vasilache în 1944, Nicolae Stroe a fost nevoit să continue să joace și să evolueze în spectacole de revistă, dar fără jumătatea sa artistică.

Moartea lui Vasilache a lăsat un gol imens, atât în viața lui Stroe, cât și în cultura românească. Cu toate acestea, Stroe nu s-a lăsat doborât de această pierdere și a continuat să joace, păstrând viu spiritul cuplului „Stroe și Vasilache”.

În perioada imediat următoare, Stroe a început să scrie numeroase texte pentru revistele și comediile muzicale care aveau să fie jucate pe scena teatrului românesc.

Într-o perioadă în care teatrul de revistă trecea prin schimbări importante, Stroe a reușit să aducă un suflu nou, iar piesele și spectacolele sale au continuat să fie populare și apreciate de public.

În această perioadă, au avut loc montări de succes ale unor comedii muzicale precum „Acceleratul 402” și „Fără manuscri”, care au continuat să adune publicul la teatru.

Unul dintre cei mai complecși artiști din istoria României

Nicolae Stroe a fost nu doar un actor de excepție, ci și un scriitor talentat. El a compus numeroase texte pentru spectacolele de revistă care au devenit clasice ale teatrului românesc.

Printre piesele sale celebre se numără „Firfirică”, „Saracu’ Gică”, „Cavaler Gândac” și „Apărtamentul 54”, dar și multe altele, care au fost jucate pe scenele celor mai importante teatre din țară.

Un alt capitol important al carierei sale a fost legat de piesele pe care le-a cântat. Nicolae Stroe a interpretat melodii care au devenit adevărate imnuri ale vremii, precum „Trurli Trurli”, „Du-mă acasă, măi, tramvai”, „Nu plâng pentru nimeni” și „Drăgoste, poveste veche”.

Aceste cântece au rămas în memoria colectivă și continuă să fie iubite de publicul român până în prezent.

Vezi și: Un fel de Stan și Bran de România, ei au adus umorul românesc la cinema, în premieră: Stroe și Vasilache și primul film românesc cu sonor

A fost unul dintre cei patru fondatori ai Teatrului Atlantic din Bucureștiul anilor 40

După dispariția lui Vasilache, Stroe a jucat în diverse teatre și a continuat să activeze ca un lider al teatrului de revistă din România.

Împreună cu actori renumiți precum Nora Piacentini, Mircea Șeptilici, Elly Roman și Zizi Serban, Stroe a activat în cadrul teatrului „Atlanticul”, unde a contribuit la consolidarea unei trupe remarcabile de actori. Acesta a fost un teatru unde Stroe și-a continuat munca și a adus un omagiu teatrului de revistă românesc.

După naționalizare, Nicolae Stroe a continuat să joace și să înregistreze succese. A activat la Teatrul de Estradă, iar mai târziu, după o perioadă de patru ani de succes, s-a mutat la Teatrul „Constantin Tănase”, continuând să fie o figură centrală în scena de revistă românească.

Nicolae Stroe nu a fost doar un simplu actor al teatrului de revistă, ci un simbol al acestui gen de teatru în România. Cuplul „Stroe și Vasilache” a fost o emblemă a umorului românesc interbelic și a rămas un reper important pentru generațiile următoare de actori și iubitori ai teatrului.

De-a lungul carierei sale, Stroe a demonstrat că este un artist complet, capabil să aducă o contribuție esențială la evoluția teatrului de revistă românesc și la popularizarea umorului și muzicii pe scenă.