Ne aflăm în mijlocul celei de-a șasea extincții în masă? Ce spun cercetătorii, de fapt

De-a lungul istoriei planetei noastre, au existat cel puțin cinci mari extincții în masă, fiecare marcând dispariția a peste 75% din speciile existente la acel moment.

Cauzele acestor catastrofe naturale au fost diverse: de la impacturi cu asteroizi, la erupții vulcanice masive și schimbări climatice dramatice.

Astăzi, unii oameni de știință avertizează că am putea fi martorii unei noi astfel de crize, o a șasea extincție în masă, generată în principal de activitățile umane, scrie publicația Popular Science.

Deși nu toți specialiștii sunt de acord că ne aflăm deja într-un episod comparabil cu dispariția dinozaurilor, există un consens larg privind accelerarea fără precedent a pierderii biodiversității.

Vânătoarea, pescuitul excesiv, distrugerea habitatelor, urbanizarea rapidă, introducerea de specii invazive și schimbările climatice provocate de oameni sunt doar câțiva dintre factorii care contribuie la degradarea ecosistemelor.

Pe măsură ce temperaturile cresc, precipitațiile se modifică, iar fenomenele meteorologice extreme devin mai frecvente, presiunea asupra speciilor vulnerabile se accentuează.

Potrivit unui studiu din 2015, rata actuală de extincție a vertebratelor este de până la 100 de ori mai mare decât rata considerată naturală.

Alte cercetări, ceva mai pesimiste, estimează că acest ritm ar putea fi de chiar 1.000 de ori mai rapid decât fundalul natural. Diferențele se datorează dificultăților în stabilirea unei rate de referință clare, având în vedere incompletitudinea datelor fosile și complexitatea estimărilor moderne.

Totuși, tendința generală este clară: pierdem specii într-un ritm alarmant.

Extincția ca proces natural versus accelerarea provocată de om

Extincția face parte din procesul natural al evoluției. De-a lungul erelor geologice, dispariția unor specii a fost urmată de apariția altora, asigurând un echilibru ecologic în continuă transformare.

Însă, conform ecologului Gerardo Ceballos, ceea ce trăim astăzi nu mai respectă acest echilibru: dispariția speciilor îl depășește de departe pe cel al aparițiilor.

Un studiu publicat în Nature în 2011 arată că, dacă toate speciile aflate în prezent pe lista roșie a Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii (IUCN) ar dispărea în următorii 100 de ani, iar ritmul s-ar menține, planeta ar pierde 75% dintre vertebrate în mai puțin de 550 de ani.

Cu toate acestea, nu toți cercetătorii consideră inevitabilă această soartă. Stuart Pimm, biolog la Universitatea Duke, atrage atenția că există exemple pozitive de conservare, precum redresarea populațiilor de balene sau stabilizarea elefanților africani.

El avertizează că etichetarea actualei crize ca fiind o „extincție în masă” iminentă poate descuraja acțiunile de protecție, lăsând impresia că nu mai este nimic de făcut.

Speranță și responsabilitate într-un viitor destul de nesigur

Confirmarea unei extincții în masă necesită, din punct de vedere științific, o privire retrospectivă: trebuie să știm cu certitudine cât din biodiversitatea prezentului va dispărea.

În lipsa unei astfel de certitudini, există loc pentru intervenție. Estimările recente arată că până la jumătate dintre speciile animale suferă un declin numeric. Multe dintre ele sunt considerate „specii moarte în viață”, populații mici, izolate, aflate pe marginea dispariției.

Un raport din 2020 al IPBES avertiza că aproximativ un sfert dintre speciile cunoscute sunt amenințate cu extincția în următoarele decenii.

Fragmentarea habitatelor, poluarea, pescuitul industrial și schimbările climatice intensifică presiunea asupra acestor organisme.

În plus, pierderea unei specii poate avea efecte în lanț asupra altora. De exemplu, recifurile de corali, aflate sub stres din cauza acidificării oceanelor și a încălzirii globale, adăpostesc numeroase alte specii. Dacă dispar, efectele vor fi resimțite pe întreg lanțul trofic, inclusiv în ecosistemele terestre.