Mostrele de pe asteroidul Bennu dezvăluie ceva extraordinar: Ce au descoperit oamenii de știință?
Fragmentele prelevate de NASA de pe asteroidul Bennu, un obiect primordial cu o vechime estimată la 4,6 miliarde de ani, oferă una dintre cele mai importante dovezi privind chimia care ar fi putut preceda apariția vieții pe Pământ.
Noile analize, realizate după întoarcerea capsulei cu mostre, indică o combinație neobișnuită de aminoacizi și componente genetice găsite împreună în material extraterestru nedeteriorat, scrie Phys.org.
Publicarea rezultatelor în revista Proceedings of the National Academy of Sciences marchează un pas semnificativ în înțelegerea modului în care moleculele organice complexe se formează pe corpuri planetare primitive precum Bennu.
Aminoacizi și nucleobaze găsite în același material extraterestru
Analizele au confirmat existența a 14 aminoacizi identificați anterior în alte mostre Bennu, la care se adaugă prime indicii ale aminoacidului triptofan, o observație fără precedent în fragmente colectate direct din spațiu.
De asemenea, cercetătorii au detectat cinci nucleobaze esențiale, molecule care stau la baza formării ARN-ului și ADN-ului.
Importanța acestor rezultate nu stă doar în descoperirea moleculelor individuale, ci în faptul că ele apar împreună, în același eșantion, fără contaminare terestră.
Această asociere sugerează un mediu chimic dinamic în care elementele fundamentale ale vieții au putut lua formă în perioada timpurie a Sistemului Solar.
Mostrele scot la iveală și minerale de tip filozilicați, un indiciu clar că materialul originar a fost în contact cu apă lichidă. Astfel de minerale se formează numai în prezența apei, ceea ce permite conturarea unui scenariu în care reacțiile dintre molecule simple au fost facilitate de condiții hidrotermale.
Apa bogată în amoniac, posibil catalizator pentru chimia prebiotică
Cercetătorii sugerează că Bennu sau corpul-părinte din care provine a conținut odinioară apă cu un nivel ridicat de amoniac.
Amoniacul este considerat un catalizator important în procesul de formare a aminoacizilor și bazelor azotate, contribuind la transformarea materialelor interstelare primitive în molecule organice tot mai complexe.
Această combinație de factori, apă, amoniac și compuși carbonici simpli, ar putea explica de ce în mostrele de Bennu se regăsesc atât elemente esențiale pentru proteine, cât și componente ale materialului genetic.
Pentru astrochimie și studiul evoluției chimice, această asociere reprezintă o validare a ipotezei conform căreia corpurile mici din Sistemul Solar au putut acționa ca „vehicule” de transport pentru molecule prebiotice.
Concluziile formulate în raport subliniază această perspectivă: moleculele organice complexe se pot forma în mod natural în interiorul sau la suprafața asteroizilor și pot fi transferate pe planete prin impacturi.
Într-un astfel de scenariu, Pământul timpuriu ar fi beneficiat nu doar de apă adusă de comete și asteroizi, ci și de un „pachet” complet de ingredienți chimici necesari apariției vieții.
Descoperirea mostrelor Bennu oferă astfel una dintre cele mai clare dovezi de până acum că procesele prebiotice nu sunt exclusive planetei noastre.
Ele pot avea loc oriunde există apă, carbon și un set minim de condiții chimice favorabile, iar Sistemul Solar timpuriu pare să fi abundat în astfel de medii.