Moștenirea unei case intră sau nu la bunuri comune: ce spune legislaţia din România

Moștenirea unei case ridică adesea întrebări complexe, mai ales atunci când în discuție intră partajul sau împărțirea bunurilor. Înainte ca un astfel de subiect să devină motiv de conflict sau nelămurire, legislația oferă o serie de clarificări importante privind succesiunea și statutul juridic al bunurilor dobândite prin moștenire. Regula generală din Codul civil stabilește ce intră în patrimoniul unui moștenitor și în ce situații aceste bunuri pot fi considerate proprii sau comune, iar răspunsul devine esențial în cazul unei locuințe moștenite.

Ce spune legea despre succesiune și momentul moștenirii

În dreptul românesc, moștenirea – cunoscută juridic sub numele de succesiune – este modalitatea prin care bunurile și obligațiile patrimoniale ale unei persoane decedate sunt transferate moștenitorilor. Legea precizează că succesiunea se deschide automat la data decesului, fără a necesita o notificare sau un demers formal prealabil. Ulterior, dezbaterea succesorală se poate realiza fie la notar, fie în instanță, în funcție de complexitatea situației și de relația dintre moștenitori.

Toate bunurile care aparțin persoanei decedate – inclusiv case, terenuri, conturi sau alte valori patrimoniale – fac parte din masa succesorală. Tot în această categorie intră și eventualele datorii, însă doar în limitele și condițiile prevăzute de lege. Succesiunea poate fi legală, atunci când se aplică regulile standard din Codul civil, sau testamentară, dacă persoana decedată a dispus altfel înainte de moarte.

Regimul bunurilor comune și distincția față de bunurile proprii

În paralel cu prevederile din materia succesiunii, Codul civil stabilește și regimul bunurilor între soți. Conform comunității legale, bunurile dobândite în timpul căsătoriei sunt considerate bunuri comune, indiferent de contribuția fiecăruia. Totuși, legea introduce o diferență clară între bunurile obținute prin efort comun și cele dobândite prin alte modalități.

Crăciun cu Ramon, filmul care face furori în această lună, îți poate aduce și premii. Iată cum!

Zodiile pentru care viața ia o turnură neașteptată după jumătatea lunii decembrie. Apar schimbări importante pentru mulți nativi

Moștenirea, donația sau legatul sunt definite ca modalități speciale de dobândire, iar bunurile rezultate din acestea sunt considerate bunuri proprii. Această clasificare există tocmai pentru că ele nu sunt rezultatul contribuției ambilor soți, ci al unei legături familiale sau al exprimării voinței defunctului.

Intră moștenirea unei case la bunuri comune?

Legislația oferă un răspuns ferm: o casă moștenită nu devine bun comun. Codul civil prevede explicit că bunurile dobândite prin moștenire sunt proprii, fie că sunt primite înainte de căsătorie, fie în timpul acesteia. Astfel, o locuință moștenită de la rude rămâne exclusiv în proprietatea persoanei care o primește. Aceasta nu se împarte cu soțul sau soția și nu intră în masa bunurilor supuse partajului.

Regula este justificată prin faptul că moștenirea derivă din legăturile de familie și nu din activitatea economică comună a soților. Prin urmare, caracterul personal al bunului moștenit este protejat de lege.

Investițiile comune și drepturile patrimoniale ale soțului

Chiar dacă o locuință moștenită are statut de bun propriu, există situații în care pot apărea drepturi de creanță pentru celălalt soț. Acest lucru se întâmplă atunci când, în timpul căsătoriei, se realizează îmbunătățiri importante – cum ar fi renovări, extinderi sau modernizări – din bani proveniți din veniturile comune ale familiei.

Important este faptul că, și în aceste cazuri, locuința nu devine bun comun. Legea recunoaște doar dreptul soțului care a contribuit la investiție de a solicita compensarea sumelor investite. Regimul juridic al casei nu se modifică, iar bunul rămâne proprietatea exclusivă a moștenitorului.

Recomandări pentru gestionarea corectă a bunurilor moștenite

Pentru evitarea conflictelor și a interpretărilor greșite, legea recomandă ca succesiunea să fie dezbătută cât mai curând după deces. Fără certificat de moștenitor sau hotărâre judecătorească, situația juridică a bunurilor rămâne incertă și poate crea dificultăți în partaj, vânzare sau intabulare.

O altă bună practică este delimitarea clară și documentată a bunurilor proprii, inclusiv a celor dobândite prin moștenire. Casele sau terenurile trebuie înscrise ca bunuri proprii în actele oficiale, tocmai pentru a preveni eventualele dispute în cadrul familiei sau la partaj.

Atunci când există investiții comune într-un bun moștenit, acestea trebuie consemnate printr-un acord sau, la nevoie, clarificate în instanță. În cazul mai multor moștenitori, împărțirea corectă se face întotdeauna pe baza certificatelor de moștenitor și a cotelor stabilite de lege.

Nota redacției Playtech – Acest material are caracter informativ, nu substituie consultanța juridică. Pentru situații concrete, recomandăm consultarea unui avocat sau consilier juridic specializat în drept societar și succesiuni.