Misterul pantofilor uriași din Anglia: ce ne spun descoperirile romane despre diversitatea Imperiului

O descoperire recentă făcută în nordul Angliei stârnește curiozitatea arheologilor și aduce în discuție un subiect rar abordat când vine vorba despre Imperiul Roman: dimensiunile neobișnuite ale unora dintre soldații săi. În apropierea celebrului Zid al lui Hadrian, într-un loc cunoscut sub numele de Fort Magna, cercetătorii au scos la lumină o colecție impresionantă de pantofi… cu mărimea 49.

Nu este vorba doar despre o piesă singulară, ci despre un procent surprinzător de mare dintre toate încălțările descoperite în acel loc. În mod normal, la alte situri arheologice romane din regiune, doar aproximativ 0,4% dintre pantofi depășesc mărimea 47. La Fort Magna, însă, peste 25% dintre pantofii găsiți au mărimea 49 sau chiar mai mare, un detaliu care i-a pus pe gânduri pe specialiștii implicați în proiectul condus de Trust Vindolanda.

Conservarea pantofilor — un lucru remarcabil în sine — a fost posibilă datorită solului cu conținut foarte scăzut de oxigen, care a permis materialelor organice precum pielea, lemnul și textilele să supraviețuiască aproape 2000 de ani. Majoritatea sunt doar tălpi sau fragmente, dar suficient de bine păstrate pentru a permite estimări destul de exacte privind dimensiunile lor inițiale.

Sandala romană veche de 2000 de ani.

Cine purta pantofi uriași în epoca romană?

Această anomalie a stârnit un val de întrebări în rândul arheologilor: cine erau acești oameni cu picioare atât de mari? Rachel Frame, coordonatoarea săpăturilor de la Fort Magna, crede că această descoperire ar putea fi cheia către o mai bună înțelegere a diversității militare din perioada romană.

Printre ipotezele vehiculate se numără prezența în regiune a arcașilor sirieni, despre care se știe că au fost trimiși în nordul Angliei în anumite momente ale stăpânirii romane. Aceștia ar fi fost recrutați din zone mai îndepărtate ale imperiului, unde constituțiile fizice și trăsăturile antropometrice puteau varia semnificativ față de cele ale romanilor „clasici”. O altă posibilitate este ca acești pantofi să fi aparținut unor soldați din regimente croate, a căror prezență a fost de asemenea confirmată arheologic la Fort Magna.

În orice caz, această concentrație neobișnuită de încălțări mari nu poate fi o simplă coincidență. Experții au început deja procedurile de datare mai precisă a pieselor descoperite, sperând ca până la sfârșitul anului să poată corela prezența acestor pantofi cu anumite perioade de staționare militară sau schimbări în componența trupelor imperiale.

Diversitatea în armata romană, un adevăr uitat

Poate că cea mai valoroasă lecție adusă de această descoperire nu ține doar de anatomia soldaților, ci de compoziția etnică și culturală a armatei romane. Când spui „soldat roman”, te gândești probabil la un bărbat din Italia, cu profil latin clasic. Dar în realitate, armata romană era o entitate globală pentru acea vreme, cu soldați recrutați din Africa de Nord, Orientul Apropiat, Balcani, Hispania, Gallia și chiar de dincolo de Rin și Dunăre.

Rachel Frame subliniază că această diversitate trebuie pusă mai des în valoare: „Când oamenii se gândesc la romani, ei se gândesc la italieni. Uită că Imperiul era vast, că era o adevărată lume multiculturală. Faptul că putem recrea această diversitate la Fort Magna are valoare istorică și simbolică imensă.”

Această redescoperire a multiculturalismului roman vine într-un moment potrivit, în care Europa caută să-și înțeleagă mai bine trecutul și să-și definească viitorul într-o societate din ce în ce mai eterogenă. Dacă în urmă cu două milenii, un soldat sirian putea să păzească granițele imperiului în frigul nordului Angliei, înseamnă că ideea unei Europe conectate și mixte nu e deloc nouă.

Pantofii uriași de la Fort Magna nu sunt doar o curiozitate de muzeu. Ei sunt o fereastră deschisă către trecut, o dovadă a faptului că istoria este mereu plină de surprize.