Misterul castelului părăsit din Austria a fost rezolvat: Ce au descoperit arheologii

Într-o descoperire remarcabilă, arheologii din Austria au reușit să descopere primul fort roman de cap de pod confirmat vreodată pe teritoriul țării, în apropierea unui loc misterios cunoscut sub numele de „Castelul Părăsit”. Această descoperire nu doar că oferă noi informații despre istoria militară a Imperiului Roman, dar schimbă și perspectiva asupra liniei de apărare a acestuia la nord de Dunăre.

„Castelul Părăsit” a fost mult timp un subiect de speculație printre istorici și arheologi. Ruinele zidurilor de piatră care se află în apropiere de Stopfenreuth, în Austria Inferioară, au fost interpretate în moduri diferite. Unii cercetători au crezut că acest loc ar fi fost un castel medieval, alții au sugerat că ar putea fi o fortăreață din timpul Primului Război Turcesc. Cu toate acestea, săpăturile recente au revelat adevărata sa identitate: un fort roman de cap de pod, construit cu scopul de a proteja granițele Imperiului Roman și de a controla rutele comerciale esențiale din regiune.

Această descoperire, realizată de echipele de cercetători de la Academia Austriacă de Științe și Parcul Arheologic Carnuntum, schimbă complet înțelegerea despre rolul acestui loc strategic, care făcea parte din linia de apărare a Imperiului Roman. Fortul se află în lunca Dunării, o zonă de mare importanță pentru Imperiu, fiind o graniță naturală ce separa teritoriile romane de triburile germanice din nord.

Un fort roman pentru controlul rutelor comerciale

Descoperirea acestui fort este o piesă importantă în reconstrucția strategiei de apărare a Imperiului Roman. În jurul anului 170-180 d.Hr., în timpul împăratului Marcus Aurelius, romanii au construit forturi de cap de pod pe malurile râurilor, inclusiv pe Dunăre, pentru a proteja aceste zone vitale de invaziile germanice. Aceste forturi aveau rolul de a securiza traversările râurilor și de a supraveghea traficul pe Dunăre, care era o arteră importantă pentru comerțul cu chihlimbar și alte resurse prețioase.

În timpul celui de-al doilea val de construcții, în jurul anului 260 d.Hr., sub împăratul Gallienus, fortul a fost reconstruit și întărit, devenind un avanpost militar esențial. Se crede că această ultimă fază a marcat apogeul utilizării sale, înainte ca importanța sa să înceapă să scadă. Descoperirile recente de artefacte, inclusiv cărămizi ștampilate ale legiunilor XIV și XV Apollinaris, monede și obiecte din bronz, confirmă rolul militar major al acestui fort.

Descoperirile arheologice și impactul lor asupra cercetării istorice

Săpăturile din zona Hainburger, unde se află fortul, au dus la descoperirea unor secțiuni impresionante ale zidurilor, care ajung până la 2,65 metri înălțime. Aceste ruine bine conservate oferă o imagine clară asupra tehnicilor de construcție romane și asupra importanței pe care romanii o acordau fortificațiilor de pe malurile râurilor de graniță.

Pe lângă semnificația istorică și militară, aceste săpături au avut și un impact important asupra cercetărilor de mediu. Arheologii au colaborat cu Universitatea BOKU și Universitatea din Viena pentru a colecta probe de sedimente din lunca Dunării. Aceste probe vor ajuta cercetătorii să înțeleagă cum s-au schimbat cursurile fluviale de-a lungul secolelor și cum aceste modificări au influențat strategia romană de fortificare și localizare.

Descoperirea unui astfel de fort roman adâncește cunoașterea noastră despre prezența Imperiului Roman la nord de Dunăre și relevă o parte esențială din strategia sa de apărare. Aceste noi perspective asupra liniei de apărare a Imperiului Roman ne permit să înțelegem mai bine modul în care romanii au reușit să controleze și să protejeze rutele comerciale esențiale pentru economia și stabilitatea imperiului.

Descoperirea fortului roman de cap de pod din apropierea „Castelului Părăsit” oferă nu doar o fereastră în trecutul militar al Imperiului Roman, dar și o oportunitate rară de a înțelege cum interacționau romanii cu mediul și resursele naturale din jurul lor. Această realizare este un pas important în cercetările arheologice care continuă să ne lumineze istoria.