Misterele satului Cumpăna, înghițit de apele Vidrarului. Localitatea rasă de pe faţa pământului devenise un punct de atracție turistică

Lacul Vidraru, una dintre cele mai spectaculoase amenajări hidrotehnice din România, va fi golit pentru prima dată în peste 60 de ani. Această operațiune de proporții ar putea readuce la lumină rămășițele satului Cumpăna, un loc legendar, încărcat de povești tulburătoare și întâmplări aproape uitate.

Golirea Lacului Vidraru, operațiune fără precedent

Începând cu 1 august, Hidroelectrica a demarat golirea controlată a Lacului Vidraru, într-un proces etapizat care se va întinde până la finalul lunii februarie 2026. Scopul este modernizarea și securizarea echipamentelor hidromecanice ale barajului.

„Această operațiune este necesară pentru realizarea intervențiilor tehnice asupra echipamentelor hidromecanice ale barajului, având drept scop punerea în siguranță a întregii amenajări hidroenergetice și asigurarea funcționării acesteia pentru un nou ciclu de viață”, a transmis Primăria Curtea de Argeș.

Evacuarea apei se va face inițial prin turbinare, iar apoi prin uvrajele barajului, cu debite controlate cuprinse între 20 și 47 mc/s. Întreaga amenajare va fi retehnologizată printr-o investiție de peste 188 milioane euro (fără TVA).

Ce ar putea ieși la iveală de sub apă

Pe fundul lacului se află ruinele satului Cumpăna – o așezare forestieră care, în anii ’30, devenise un punct de atracție turistică și era propusă pentru transformare într-o stațiune climaterică. În anii ’60, înainte ca apele să acopere întreaga zonă, localnicii au fost evacuați, unele construcții au fost demontate sau relocate, iar altele au fost înghițite de lac.

Cerere de căsătorie surpriză la „Mireasa”. Un cuplu contestat s-a logodit, după câteva săptămâni de relație: „Promit că o să încerc să te fac fericit”

Horoscop 5 decembrie 2025. O zodie primește o nouă șansă, norocul e de partea ei

„S-a umplut apoi cu apă toată valea, după care s-a așternut o liniște adâncă”, își amintea Gheorghe Buzoiu, fost viceprimar al comunei Arefu și muncitor timp de peste 40 de ani la hidrocentrala Vidraru, conform Adevărul.

Cumpăna nu este doar un simbol al progresului industrial, ci și un loc marcat de durere și eroism. Unele povești vorbesc despre muncitorii care și-au pierdut viața în timpul construcției barajului, iar altele – despre soldații căzuți în luptele din Munții Făgăraș, în timpul Primului Război Mondial.

„Accidente au fost, pentru că Barajul Vidraru a fost o construcție colosală… Dar despre acestea nu se vorbea și nici în ziua de azi nu se știe exact câți oameni au murit sau câți au ajuns la spital. Era un subiect tabu”, spune Gheorghe Buzoiu.

Printre cele mai emoționante povești este și cea a doamnei Pia Brătianu, soția lui Ion I. C. Brătianu, care a adunat osemintele soldaților morți în munți și le-a depus în cimitirul eroilor din zonă.

Fosta casă a familiei Brătianu din Cumpăna

„Doamna Pia Brătianu, cu sacul în spinare, cutreiera coclaurile munţilor şi adună osemintele de eroi, pe care le depunea cu multă evlavie în cimitirul eroilor”, relata ziarul Universul în 1937.

Un episod cutremurător a fost descoperirea rămășițelor unui soldat român de către elevi silvici de la Brănești, sub îndrumarea inginerului Manolescu:

„Scheletul unui soldat român, încins cu două cartuşiere, o baionetă și, într-un portofel de metal, o monedă de un leu din argint și una de cinci bani… Din pieptul lui crescuse un fag de trei metri.”
„Spre a fi însemnat şi păstrat ca un loc de pioasă şi duioasă amintire, inginerul Manolescu a sădit, în formă de cruce, cu fagul în mijloc crescut din pieptul eroului, puieţi de brad”, adăuga publicația.

Vidraru, un proiect cu rădăcini interbelice

Zona Vidraru era vizată pentru dezvoltări hidrotehnice încă din anii ’30. Specialiștii visau la o uzină care să valorifice energia potențială a văii Argeșului. Planurile au fost amânate din cauza costurilor și a necesității de a expropria terenurile private.

„S-a făcut un proiect în această privință, dar nu a fost pus în aplicare… Umplerea văii cu apă ar dura cam 9 luni, dar cantitatea de curent electric ar acoperi toate cheltuielile”, relata Ziarul Științelor și Călătoriilor în 1943.

Cumpăna a fost distrusă treptat de natură și apoi acoperită de apă. Înainte de umplerea lacului, o rupere de nori din 1942 a provocat inundații devastatoare, ștergând o mare parte din așezare. Linia ferată forestieră, restaurantul, cabanele și uzină electrică au dispărut una câte una. Însă odată cu golirea lacului, legendele satului revin la suprafață. Cumpăna nu mai este doar o poveste spusă de bătrâni, ci un posibil capitol redeschis al memoriei colective.