Misterele nordului: cum a rescris un arheolog harta navigației vikinge

Navigând ca un viking și trăind ca unul timp de trei ani, un arheolog de la Universitatea Lund a descoperit că legendele nordului ascund mai multă realitate decât se credea. Greer Jarrett a parcurs peste 5.000 de kilometri pe rutele maritime ale vikingilor, într-o barcă reconstruită după modelul celor din secolele IX–XI, și a schimbat percepția asupra modului în care acești exploratori navigau și interacționau cu lumea.

Concluziile sale, publicate în Journal of Archaeological Method and Theory, aduc la lumină nu doar detalii tehnice despre nave și călătorii, ci și o întreagă rețea uitată de porturi, mituri și strategii maritime care făceau posibile voiajele prin apele neiertătoare ale Atlanticului de Nord.

Începând cu 2022, Greer Jarrett și echipa sa au urcat într-o barcă tradițională, construită după metodele vechilor nordici, și au pornit din Trondheim spre Cercul Polar și înapoi. Aventura nu a fost lipsită de pericole: catargul s-a rupt în largul coastelor norvegiene, iar echipajul a fost forțat să improvizeze pentru a supraviețui. Însă tocmai aceste situații limită l-au ajutat pe Jarrett să înțeleagă dificultățile reale ale navigației medievale.

Una dintre cele mai importante concluzii ale studiului său este că vikingii nu se limitau la navigația de coastă. Deși până recent se credea că aceștia se fereau de larg, preferând traseele sigure aproape de țărm, expedițiile lui Jarrett demonstrează contrariul: vasele lor, deși lipsite de chila adâncă specifică navelor moderne, erau stabile, rapide și eficiente chiar și în condiții dificile.

În plus, cu ajutorul interviurilor cu navigatori tradiționali din Norvegia și Suedia, Jarrett a reușit să recreeze traseele probabile ale vikingilor, comparându-le cu rutele comerciale din secolele XIX și XX, când bărcile cu motor nu erau încă răspândite. Astfel, a putut identifica locuri noi, situate mai departe de coastă, care ar fi servit drept porturi intermediare în comerțul și expansiunea vikingă.

Mituri, repere naturale și „hărți mintale”

Una dintre cele mai fascinante părți ale cercetării lui Jarrett este felul în care vikingii se orientau pe mare. Fără busole sau hărți fizice, aceștia se bazau pe repere naturale, mituri și experiență personală – ceea ce Jarrett numește „peisaj mintal maritim cultural”.

Insulele cu forme neobișnuite, precum Torghatten sau Skrova, apăreau în legende drept locații supranaturale, dar în realitate funcționau ca puncte de orientare. Miturile, transmise oral, aveau și un rol practic: avertizau asupra curenților periculoși sau indicau rute sigure. Acest sistem complex de navigație mentală transforma oceanul într-o hartă vie, în care fiecare stâncă, val sau linie a orizontului avea o poveste și o funcție.

Foto: Greer Jarrett, Journal of Archaeological Method and Theory, 2025

Jarrett a reușit să cartografieze patru porturi necunoscute până acum, situate pe insule sau peninsule din Norvegia, care se potriveau perfect nevoilor unei bărci viking: adâncime mică, multiple puncte de acces și protecție împotriva vânturilor catabatice. Aceste descoperiri susțin teoria existenței unei rețele descentralizate de porturi, folosite de marinarii nordici nu doar pentru comerț, ci și pentru întâlniri, odihnă și transmiterea informației.

Mai mult decât o barcă: importanța echipajului

Pe lângă aspectele istorice și maritime, expedițiile lui Jarrett scot la iveală o dimensiune umană esențială. Navigația vikingă nu era doar o provocare tehnică, ci și una socială. Fără un echipaj unit și capabil să funcționeze eficient sub presiune, astfel de călătorii ar fi fost imposibile.

„Frigul din Lofoten ne-a paralizat. Ne-au înghețat mâinile, dar nu ne-am pierdut cumpătul. Atunci am înțeles cât de important este echipajul”, povestește Jarrett. De altfel, în mai multe rânduri, echipa a fost pusă la încercare: într-un caz, o balenă Minke a apărut la doar câțiva metri de barcă, iar într-altul, au fost nevoiți să repare nava timp de zile întregi după o furtună.

Aceste experiențe confirmă că viața pe mare în epoca vikingă cerea nu doar pricepere în manevrarea ambarcațiunii, ci și un grad înalt de încredere și coordonare între membri. În lipsa acestora, șansele de a ajunge la destinație scădeau dramatic.

Descoperirile lui Greer Jarrett, care a navigat precum un viking, oferă o perspectivă nouă asupra civilizației nordice. Vikingii nu erau doar războinici legendari sau comercianți iscusiți, ci și navigatori sofisticați, care cunoșteau marea în moduri care ne scapă și azi.

Cu ajutorul acestor cercetări, se conturează o imagine mai complexă a rețelelor maritime din epoca medievală și a modului în care cunoștințele tradiționale, miturile și experiența directă se împleteau pentru a crea una dintre cele mai impresionante civilizații maritime din istorie. Dacă vrei să înțelegi cum gândea un viking pe mare, urcă-te într-o barcă, lasă harta acasă și învață să vezi cu ochii lor.