Misokinesia, o reacție reală: de ce mișcările repetitive ale altora devin insuportabile pentru unii dintre noi, ce spun specialiștii

Ceva atât de banal precum o persoană care își mișcă piciorul nervos, își freacă mâinile sau lovește ușor cu degetele în masă poate trece complet neobservat de majoritatea. Pentru alții însă, aceste gesturi aparent inofensive provoacă disconfort accentuat, furie sau anxietate.

Potrivit unui studiu realizat de cercetători de la Universitatea din British Columbia, publicat în Scientific Reports, acest fenomen psihologic poartă numele de misokinesie și ar putea afecta aproape o treime din populație.

Mini-seria de pe Netflix despre tulburările senzoriale n-ar fi completă fără o mențiune despre această afecțiune mai puțin cunoscută, dar surprinzător de răspândită. Misokinesia se referă la reacțiile emoționale negative declanșate de observarea unor mișcări repetitive și involuntare făcute de alte persoane – cum ar fi foiala nervoasă, jocul cu un pix sau mișcarea constantă a piciorului. Spre deosebire de misofonie, unde declanșatorul este un sunet repetitiv, aici totul pornește de la stimuli vizuali.

Studiul realizat de echipa condusă de psihologul Sumeet Jaswal a analizat reacțiile a peste 4.100 de persoane, atât studenți, cât și participanți din populația generală. Rezultatele arată că aproximativ 1 din 3 persoane suferă de un anumit grad de misokinesie, ceea ce înseamnă că acest tip de hipersensibilitate vizuală nu este o raritate și nu se limitează la cazurile clinice severe.

Cerere de căsătorie surpriză la „Mireasa”. Un cuplu contestat s-a logodit, după câteva săptămâni de relație: „Promit că o să încerc să te fac fericit”

Horoscop 5 decembrie 2025. O zodie primește o nouă șansă, norocul e de partea ei

„Acești oameni sunt afectați emoțional, se simt frustrați, furioși sau anxioși și experimentează o scădere a satisfacției în contexte sociale, la locul de muncă sau în medii de învățare”, a explicat psihologul Todd Handy, coautor al studiului. Mai mult, unii dintre ei ajung să evite complet activitățile sociale pentru a nu se confrunta cu astfel de situații.

Misokinesia nu este încă complet înțeleasă de știință. În ciuda frecvenței sale, a fost ignorată de literatura psihologică până relativ recent. Primele cercetări aprofundate pe acest subiect au fost inițiate abia în 2021. De atunci, interesul pentru fenomen a crescut, inclusiv datorită numeroaselor persoane care s-au recunoscut în descrierea simptomelor.

Posibile cauze neurologice și implicațiile sociale

De ce apar aceste reacții intense la gesturi banale? O explicație ipotetică se referă la activitatea neuronilor oglindă – aceiași neuroni care ne determină să tresărim când vedem pe cineva lovindu-se sau să simțim disconfort când vedem pe altcineva în durere. Jaswal susține că este posibil ca aceste mișcări să declanșeze empatie involuntară în creierul celor sensibili la misokinesie, dar o empatie care generează disconfort, nu compasiune.

Cu alte cuvinte, dacă persoana care freamătă este anxioasă, creierul unui observator predispus la misokinesie ar putea reflecta acea stare de neliniște, amplificând propria anxietate. Totodată, un studiu de urmărire condus în 2024 de Jaswal sugerează că problema nu ține doar de reacția inițială la un stimul, ci și de dificultatea de a se desprinde de el. Odată observată mișcarea enervantă, persoana nu o mai poate „ignora”, ceea ce accentuează iritarea.

Efectele se manifestă cel mai des în medii unde apropierea de alți oameni este inevitabilă: birouri, săli de curs, mijloace de transport, restaurante. În astfel de contexte, misokinesia poate deveni o barieră reală în comunicare și colaborare. Deși persoana afectată știe că nu e vorba de ceva „grav”, disconfortul nu poate fi controlat rațional.

O provocare cotidiană ignorată prea mult timp

Una dintre concluziile esențiale ale studiului este că misokinesia reprezintă o provocare socială reală, dar ignorată. Din cauza lipsei de informații, mulți dintre cei care suferă de această condiție nu știu ce li se întâmplă. Pot ajunge să creadă că sunt „prea sensibili” sau „nepoliticoși” când evită compania celor care îi deranjează involuntar.

Totuși, în spatele acestei reacții se află un mecanism neuropsihologic complex. De aceea, conștientizarea fenomenului este primul pas important. Într-un interviu recent, Todd Handy a declarat că și el a devenit interesat de misokinesie după ce partenera lui i-a spus că simte stres atunci când îl vede agitându-se. Experiența personală l-a condus să demareze cercetări care acum ajută mii de oameni să își înțeleagă mai bine trăirile.

Mini-seria de pe Netflix care abordează tulburările senzoriale și modul în care acestea influențează relațiile interumane ar putea foarte bine include în viitor și un episod despre misokinesie. Nu doar pentru că e un subiect fascinant, ci și pentru că oferă ocazia de a vorbi despre empatie, limite personale și importanța spațiului psihologic în interacțiunile sociale.

În concluzie, misokinesia nu este doar un moft sau o reacție exagerată, ci o realitate trăită zilnic de milioane de oameni. Fie că este vorba de colegul care bate constant cu piciorul în podea sau de cineva care învârte un stilou fără oprire, aceste gesturi pot declanșa un disconfort real, cu efecte emoționale și sociale semnificative.

Mini-seria de pe Netflix nu poate oferi soluții medicale, dar poate ajuta la creșterea gradului de conștientizare. Până când cercetările vor aduce mai multă lumină asupra cauzelor neurologice și posibilelor metode de gestionare, e important un lucru: dacă și tu te simți deranjat de astfel de mișcări, să știi că nu ești singur. Fenomenul este real, răspândit și perfect valid.