”Mirosea peste tot a carne arsă!”. Naziștii au aruncat-o pe Iby Knill în lagărul de la Auschwitzh chiar în ziua nunții sale

Scriitoarea Ibolya ”Iby” Knill, decedată la 17 aprilie 2022, la venerabila vârstă de 98 de ani, a devenit cunoscută pe plan mondial, acum mulți ani, atunci când și-a împărtășit viața printre rândurile unui volum presărat cu durere, emoții și claritate, despre cea mai cumplită experiență a vieții sale, aceea când a fost răpită de naziști și aruncată în lagărul de concentrare de la Auschwitzh, chiar în ziua nunții sale.

Un vis sfârtecat în plin război

Ziua în care visul ei de a deveni mireasă s-a transformat într-un coșmar de neimaginat. În 1944, la vârsta de 19 ani, Iby se pregătea să-și unească destinul cu logodnicul ei, Gaspar.

Avea în buzunar verighetele pe care tocmai le cumpărase și le trimisese la gravat, cu data nunții: 12 iunie 1944. Însă destinul avea să o poarte într-un loc de groază, departe de fericirea unei zile de nuntă.

În dimineața aceleaiași zile, Iby a fost capturată de naziști în timpul unui raid în casele evreilor din Ungaria și, în loc să își petreacă ziua alături de iubitul ei, a fost trimisă într-un vagon de marfă, direct către lagărul de concentrare Auschwitz, aflat în Polonia ocupată de naziști.

Horoscop zilnic 6 decembrie 2025: Vești importante pentru o zodie, surprize pentru alte două

Cerere de căsătorie surpriză la „Mireasa”. Un cuplu contestat s-a logodit, după câteva săptămâni de relație: „Promit că o să încerc să te fac fericit”

Fără să știe ce o așteaptă, Iby a pășit într-un vagon înghesuit, cu o rochie de vară murdară, și cu sandalele ei roșii în picioare, semn distinctiv al tinereții și al viselor neîmplinite.

O călătorie infernală spre Auschwitz, Infernul pe Pământ

Într-un vagon de marfă, unde se afla alături de alți deținuți, Iby și câțiva dintre ei au decis să se sprijine unii pe alții, evitând să vorbească despre trecuturile lor sau despre familiile pierdute.

Tot ce își amintește Iby despre acel moment a fost sentimentul acut de frică și incertitudine, dar și hotărârea de a supraviețui. „Nu le-am spus ce ar fi trebuit să mi se întâmple în acea zi”, declara celebra scriitoare.

După cinci zile de călătorie în condiții inumane, Iby a ajuns în lagărul de la Auschwitz, complet epuizată și îngrozită. Nu știa ce urma să i se întâmple, dar la prima vedere, nu a simțit teama, ci furie.

Vezi și: ”Ne bătea până când nu-și mai putea ridica brațul”. Maria Mandl, ”Bestia” care a torturat 500.000 de femei la Auschwitz

Cum l-a sfidat pe Josef Mengele, ”Îngerul Morții”

După ce a pășit pe pământul de la Auschwitz, Iby a luat o decizie curajoasă. Știind că îi aștepta faimosul „Înger al Morții”, medicul Josef Mengele, care decidea cine urma să fie trimis la gazare, Iby a început să urle imnul Ungariei, iar grupul său de prieteni a cântat alături de ea.

„Nu am crezut că mai aveam ceva de pierdut și ni s-a spus să arătăm plini de viață, dacă vrem să trăim”, își amintește Iby. Actul ei de curaj nu doar că a protejat-o pe ea, dar a salvat și grupul său de amici de la moartea iminentă.

Totuși, după selecția brutală a lui Mengele, Iby și ceilalți au fost separați și trimiși într-o „încăpere uriașă”. Aici, au fost dezbrăcați de tot ce aveau pe ei, lăsându-i doar în sandale, singurul lucru pe care deținuții îl păstrau.

„Arătau toți ca niște nebuni”, își amintește Iby. A urmat o tăiere a părului de pe tot corpul, pentru a-i face să semene cu „animale de lagăr”.

Apoi, au fost împinși sub dușuri, iar Iby și ceilalți au fost îmbrăcați în uniforme de cârpe. Cu toate acestea, un detaliu inedit al poveștii sale este că Iby nu a fost tatuată cu numărul obișnuit. Motivul? Tatuatorul nu avea cerneală.

”Totul mirosea a carne arsă!”

După ce a trecut prin toate aceste orori, Iby a fost transportată la Birkenau, o secțiune a lagărului de concentrare Auschwitz, unde condițiile de viață erau de-a dreptul insuportabile.

„Nu erau copaci, iarbă și nu se auzeau păsări ciripind”, își amintește ea.

Deținuții trăiau în două încăperi: una unde se aflau găleți pe post de toalete și alta unde dormeau. Dormitul era o luptă continuă pentru a găsi un loc unde să te așezi, iar a te întoarce la locul tău era aproape imposibil.

Mâncarea era și ea un chin – o „supă verde” servită în găleți, despre care se spunea că este „mâncare din iarbă”.

„Setea era mai chinuitoare decât foamea”, povestește Iby. Condițiile inumane și lipsa de hrană și apă făceau viața aproape imposibilă. Și totuși, Iby a reușit să supraviețuiască.

Unul dintre cele mai chinuitoare lucruri pentru Iby era mirosul persistent de carne arsă care plutea în aer. „Totul mirosea a carne arsă”, povestește ea.

Acest miros avea să o bântuie toată viața, iar după eliberarea din lagăr, Iby nu a mai putut să meargă la grătar niciodată, fiind prea dureros să simtă acel miros care o ducea cu gândul la ororile trăite acolo.

Vezi și: ”Îngerul Morții” de la Auschwitz: ororile comise de Josef Mengele în numele medicinei

Nu și-a pierdut niciodată speranța

Iby a avut norocul să supraviețuiască în fața unor încercări crunte. După aproximativ 40 de zile în lagăr, ea a reușit să își salveze viața, pretinzând că este asistentă medicală și începând să facă voluntariat la transporturile de sclavi care plecau spre alte lagăre.

A sperat că, acolo, condițiile vor fi mai bune. În această perioadă, o adolescentă a venit la ea și i-a cerut promisiunea că va spune povestea celor care au suferit la Auschwitz, iar Iby a promis că va face asta.

Deși era îngrozită de ceea ce se întâmpla în jurul ei, Iby nu și-a pierdut niciodată spiritul rebel. A rămas un simbol al curajului și al speranței pentru ceilalți. A fost eliberată de trupele americane în 1945, dar trauma războiului și a lagărului o va urmări toată viața.

Și-a refăcut viața alături de un alt bărbat, după ce a supraviețuit ororilor Holocaustului

După eliberare, Iby nu s-a mai întors niciodată la Auschwitz și nu a dorit să o facă vreodată. A aflat despre soarta familiei sale, despre moartea tatălui ei și despre faptul că mama ei supraviețuise.

Iby a reușit să își reconstruiască viața și, în 1946, s-a căsătorit cu un ofițer britanic, Herbert Knill, de care s-a îndrăgostit după ce a început să lucreze ca interpret pentru armata britanică. S-a mutat în Regatul Unit în 1947, iar alături de soțul ei a avut doi copii și trei nepoți.

Iby a trăit o viață lungă și plină de semnificație, dar niciodată nu a uitat ororile prin care a trecut. A murit în aprilie 2022, la vârsta de 98 de ani, lăsând în urmă o poveste de supraviețuire, curaj și dragoste.

Iby Knill este un simbol al rezistenței umane în fața terorii, al speranței care nu moare niciodată, chiar și în cele mai întunecate momente. Povestea sa rămâne un testament al unui trecut dureros, dar și un avertisment pentru viitor.

Vezi și: Omul care a intrat voluntar la Auschwitz: Witold Pilecki, eroul polonez care a scăpat de naziști, ca să fie executat de comuniști