Metoda siberiană de plantat usturoi toamna: secretul recoltelor bogate în ierni fără zăpadă

În Siberia, unde iernile sunt lungi, aspre și adesea lipsite de zăpadă, grădinarii locali au dezvoltat o tehnică specială de plantare a usturoiului, menită să protejeze bulbii de îngheț și să asigure o recoltă bogată primăvara următoare. Denumită popular „metoda siberiană”, această tehnică a câștigat popularitate și în alte regiuni ale lumii cu climă temperată, inclusiv în România, acolo unde toamna se prelungește, iar iernile au devenit tot mai imprevizibile.

De ce se plantează usturoiul toamna

Usturoiul de toamnă este, în general, mai productiv decât cel de primăvară. Plantarea bulbilor înainte de venirea frigului permite dezvoltarea timpurie a rădăcinilor, iar plantele pornesc rapid în vegetație odată cu primele zile calde de primăvară. Totuși, în iernile fără zăpadă – când solul nu este protejat natural de un strat izolator – usturoiul riscă să înghețe sau să fie afectat de fluctuațiile de temperatură. Aici intervine metoda siberiană, concepută exact pentru a preveni aceste probleme.

Grădinarii siberieni încep pregătirile din timp, cu aproximativ trei săptămâni înainte de primul îngheț serios. Solul este afânat adânc, amestecat cu compost matur și un strat subțire de cenușă de lemn – o sursă naturală de potasiu și fosfor. Spre deosebire de alte tehnici, metoda siberiană nu recomandă îngrășăminte azotate în această fază, deoarece acestea pot stimula creșterea frunzelor înainte de iarnă, lucru nedorit.

După pregătirea solului, cățeii de usturoi se aleg cu grijă: se folosesc doar cei mari, sănătoși și fără urme de mucegai sau lovituri. Un alt pas esențial este dezinfectarea acestora într-o soluție ușoară de sare sau permanganat de potasiu, pentru a elimina sporii de boli fungice.

Peste 400.000 de euro, obținuți la o gală caritabilă din București, vor sprijini comunitățile locale

Suma impresionantă cu care Irina Columbeanu și-a vândut un tablou. Fiica Monicăi Gabor face bani de când era mică

Plantarea propriu-zisă se face mai adânc decât în metodele clasice – la 8-10 cm adâncime, în gropi sau șanțuri, cu o distanță de aproximativ 12 cm între căței. Acest lucru asigură protecție împotriva înghețului chiar și în lipsa zăpezii.

Secretul protecției în iernile fără zăpadă

Un element definitoriu al metodei siberiene este mulcirea. După plantare, stratul de sol este acoperit cu un amestec gros, de 8–10 cm, format din frunze uscate, paie, rumeguș și turbă. Această barieră naturală menține o temperatură constantă în sol, împiedicând înghețul bulbilor și pierderea umidității.

Dacă iarna este extrem de uscată, grădinarii experimentați adaugă un al doilea strat protector – o folie perforată sau o pânză agricolă – care împiedică pătrunderea gerului direct în sol, dar permite aerisirea.

Rezultatele sunt spectaculoase: usturoiul răsare mai uniform, bulbii devin mai mari, iar pierderile peste iarnă sunt minime. În plus, metoda favorizează o recoltă timpurie, cu aproximativ două săptămâni înaintea celor care plantează primăvara.

Un alt avantaj este faptul că solul tratat și acoperit corespunzător își păstrează structura și umiditatea, devenind mai fertil pentru culturile următoare.

Deși a apărut într-o regiune renumită pentru frigul său năprasnic, metoda siberiană s-a dovedit ideală și pentru regiunile cu ierni blânde, dar fără zăpadă – cum sunt multe zone din România în ultimii ani. Ea oferă un echilibru între tradiția agricolă și adaptarea la schimbările climatice, demonstrând că, uneori, secretele vechi de secole pot fi cheia unei recolte moderne și bogate.