Maiaua specială a lui Cătălin Scărlătescu, secretul cozonacului pufos cu care nu dă greș. Ingredientele pe care le folosește pentru un aluat elastic și aerat
Cozonacul este, pentru mulți români, testul suprem al răbdării și îndemânării în bucătărie. Pentru Cătălin Scărlătescu, însă, acest desert tradițional devine o demonstrație de finețe culinară, în care fiecare pas este atent controlat, iar ingredientele sunt alese cu grijă. Celebrul chef reușește să transforme rețeta clasică într-un cozonac spectaculos, cu un miez aerat, filamente elastice și o umplutură bogată, folosind un truc simplu: o maia pregătită corect.
Maiaua, secretul unui aluat reușit
Totul pornește de la baza aluatului. În viziunea lui Scărlătescu, maiaua nu este o etapă care poate fi grăbită. Chef-ul combină drojdia proaspătă cu făină și lapte ușor încălzit, amestecul fiind lăsat să se dezvolte până când își dublează volumul. Această fermentare inițială este esențială, pentru că oferă structură aluatului și ajută la formarea unei texturi elastice, care nu se rupe la modelare.
După activarea drojdiei, urmează momentul în care ingredientele lichide se îmbină armonios. Laptele este încălzit, iar în el se dizolvă zahărul, pentru a obține o bază dulce și omogenă. Gălbenușurile, frecate separat cu un praf de sare, sunt adăugate treptat, contribuind la culoare și la gust. Un rol esențial îl are untul gras, de calitate superioară, ales de chef din sortimente belgiene, cunoscute pentru conținutul ridicat de grăsime. Untul conferă aluatului frăgezime și un luciu aparte.
Alte trucuri pentru un cozonac ca la carte
Lista ingredientelor pentru cozonacul în stilul lui Cătălin Scărlătescu este generoasă și echilibrată: un kilogram de făină, 250 de grame de zahăr, aproape jumătate de litru de lapte, cinci ouă, drojdie proaspătă, unt din belșug și o umplutură care nu face economie de arome. Nuca măcinată se combină cu ciocolată belgiană, stafide, rahat colorat, coajă de lămâie și portocală confiată, rezultând un amestec intens, dulce și parfumat.
După prima dospire, aluatul este împărțit și întins în foi uniforme. Umplutura se distribuie din belșug, fără rețineri, apoi foile sunt rulate strâns. Pentru un aspect deosebit, rulourile sunt tăiate și împletite, o tehnică ce oferă cozonacului acel model spectaculos în secțiune. Urmează o a doua dospire, la cald, în tăvi unse bine cu unt, etapă care definitivează textura pufoasă.
Coacerea este tratată cu aceeași atenție. Chef-ul recomandă o temperatură moderată, astfel încât aluatul să se coacă lent, fără a se usca. Spre final, temperatura poate fi redusă ușor, pentru ca interiorul să rămână moale și bine pătruns, iar crusta să capete o nuanță aurie.
Pentru un rezultat sigur, Scărlătescu insistă asupra câtorva reguli esențiale: ingredientele trebuie scoase din timp din frigider, dospirea are nevoie de timp și căldură constantă, iar lichidele nu trebuie să fie nici reci, nici fierbinți. Respectând acești pași, cozonacul va fi un succes demn de mesele festive.