Mai mult de 4 milioane de români trăiesc cu 63 de lei pe lună – aproape jumătate dintre cetățeni dau vina pe stat pentru situația economică actuală

Conform Institutului Național de Statistică, în 2024, nivelul măsurat al sărăciei relative a fost stabilit la un prag de 23.000 de lei anual pentru o persoană, ceea ce corespunde unei sume de 63 de lei pe zi.

În toată țara, mai bine de patru milioane de cetățeni trăiesc sub pragul sărăciei, fiind nevoiți să supraviețuiască zilnic cu o sumă de doar 63 de lei.

Aproape jumătate dintre români consideră că statul se face vinovat pentru starea economică actuală

Situația devine cu atât mai alarmantă cu cât aproape jumătate dintre români consideră că statul poartă principala responsabilitate pentru starea economică actuală, aceasta fiind o percepție alimentată de majorările de taxe, inflația constantă și lipsa unor măsuri concrete care să sprijine efectiv gospodăriile cu venituri mici.

Pentru milioane de familii, 63 de lei pe zi înseamnă să alegi între alimente de bază, medicamente sau plata facturilor. În multe gospodării, orice cheltuială neprevăzută devine o povară, iar planurile pe termen lung, cum ar fi economiile sau educația copiilor, sunt amânate la nesfârșit.

Cauzele sunt multiple: de la lipsa investițiilor consistente în sectoare care generează locuri de muncă bine plătite, la birocrația excesivă, infrastructura deficitară și politicile fiscale care apasă mai mult pe contribuabili decât pe marile companii. În același timp, mulți români sunt vulnerabili și din cauza unei educații financiare precare și a lipsei accesului la oportunități reale de recalificare sau dezvoltare profesională.

Cum putem să combatem sărăcia cu toții?

Pe termen scurt, autoritățile trebuie să prioritizeze sprijinul direct pentru persoanele cu venituri foarte mici: majorarea pragurilor de ajutor social, extinderea programelor de masă caldă, stimulente pentru angajare, dar și măsuri fiscale care să nu îi lovească tot pe cei mai săraci.

Pe termen mediu și lung, soluția reală stă în creșterea locurilor de muncă decente și bine plătite, investiții în educație și sănătate și politici publice coerente, negociate cu partenerii europeni astfel încât să fie sustenabile și să nu genereze și mai multă presiune fiscală pe cei cu venituri mici.

Nu în ultimul rând, fiecare dintre noi poate contribui, pe cât posibil, prin solidaritate: sprijinirea inițiativelor locale, a programelor de voluntariat și a organizațiilor care luptă împotriva sărăciei poate aduce o mică schimbare acolo unde statul rămâne, de multe ori, absent.