”Made in China” nu mai este ce era odată. Unde s-a mutat producția produselor ieftine, cine e responsabil de oferta globală de ieftinituri

Pentru aproape trei decenii, eticheta „Made in China” a fost sinonimă cu produse ieftine și accesibile la scară globală. De la tricouri și pantofi sport, până la jucării sau obiecte de uz casnic, China a alimentat nevoile de consum ale lumii. Însă, în ultimii ani, acest model începe să se fractureze. Costurile în creștere, presiunile internaționale și apariția unor rivali regionali competitivi au forțat o redesenare a hărții globale a producției de textile și îmbrăcăminte.

După o perioadă de expansiune explozivă, cota Chinei în exporturile globale de îmbrăcăminte a scăzut de la 54% în 2010 la doar 41% în 2023. Producătorii internaționali caută alternative mai ieftine, iar lanțurile de aprovizionare se diversifică rapid. Sudul și Sud-Estul Asiei – în special Bangladesh, Cambodgia, Pakistan, India și Vietnam – devin noii piloni ai industriei textile. La rândul său, Europa recuperează teren în zone precum Albania sau Georgia, mai ales în scenariile de relocalizare regională post-pandemie.

Slăbiciunile modelului chinez și impactul geopolitic

Dominanța Chinei s-a bazat timp de decenii pe o formulă simplă: forță de muncă ieftină, infrastructură eficientă și o politică de liberalizare comercială accelerată după aderarea la Organizația Mondială a Comerțului (OMC) în 2001. Între 1995 și 2010, exporturile sale de îmbrăcăminte și încălțăminte au crescut de 4,8 ori – un ritm mult peste media globală. Totuși, acest avans a fost susținut de o industrie care a funcționat, în mare parte, ca subcontractor pentru mărcile occidentale.

Deși deține 19% din totalul întreprinderilor din sectorul global al textilelor, China a generat doar 10% din profiturile acestuia între 2020 și 2024. În paralel, costurile cu forța de muncă au crescut constant: un angajat american câștigă acum doar de 4,6 ori mai mult decât un lucrător chinez, față de 18 ori în anul 2000. Aceste decalaje în scădere și reglementările mai stricte, inclusiv cele de mediu, afectează direct competitivitatea modelului chinez.

Situația este agravată de tensiunile comerciale internaționale. Reîntoarcerea lui Donald Trump la Casa Albă și posibila reintroducere a unor taxe vamale punitive pentru importurile chinezești ar accelera exodul producției către alte regiuni.

Cine profită și ce se schimbă în retailul global

Într-un scenariu cu taxe vamale uniforme de 10% aplicate de SUA tuturor partenerilor comerciali (exceptând China, care ar fi taxată mai dur), țări precum Bangladesh, Cambodgia și Pakistan sunt cele mai bine plasate pentru a atrage investiții. India, cu o piață internă vastă și o industrie textilă deja bine dezvoltată, este și ea într-o poziție favorabilă.

Într-un alt scenariu, cel al taxelor vamale diferențiate pe principiul reciprocității, țările europene ar câștiga mai mult teren. Albania, Georgia și El Salvador pot deveni puncte strategice pentru companiile care vor să producă aproape de piețele occidentale și să evite expunerea la volatilitatea comercială globală.

Pentru consumatori, aceste reconfigurări vor însemna schimbări subtile, dar vizibile: etichetele de pe haine vor purta tot mai rar mențiunea „Made in China”, fiind înlocuite de „Made in Bangladesh” sau „Made in Albania”. În plus, volatilitatea geopolitică va putea influența temporar prețurile, disponibilitatea produselor sau termenele de livrare în retailul global.