21 iul. 2025 | 16:00

Luna, sursă de viață și combustibil? Descoperirea revoluționară a cercetătorilor chinezi din praful lunar

ȘTIINȚĂ
Share
Luna, sursă de viață și combustibil? Descoperirea revoluționară a cercetătorilor chinezi din praful lunar
Cum funcționează noua tehnologie Foto: World Atlas

O echipă de oameni de știință din China a reușit ceea ce părea, până de curând, o utopie: au transformat praful lunar într-o potențială sursă de apă, oxigen și combustibil pentru rachete. Într-un studiu publicat în revista Joule, cercetătorii propun o metodă fototermală de extracție și conversie a resurselor lunare, cu aplicații directe pentru viitoarele misiuni spațiale pe termen lung.

Această tehnologie deschide calea către o autonomie fără precedent în spațiu și sugerează că, în viitor, coloniile lunare ar putea deveni autosustenabile — fără a mai depinde în totalitate de resurse aduse de pe Terra.

Cercetătorii au creat un sistem integrat care combină extracția apei din regolitul lunar cu conversia sa în gaze utile — inclusiv oxigen și hidrogen. Procesul utilizează o strategie „fototermală”, care presupune transformarea luminii în căldură pentru a cataliza reacțiile chimice dorite.

Unul dintre scopurile majore ale cercetării a fost reducerea complexității și a consumului energetic asociat cu metodele tradiționale de extracție a apei. Potrivit profesorului Lu Wang de la Universitatea Chineză din Hong Kong, Shenzhen, „cea mai mare surpriză a fost succesul tangibil al acestei abordări integrate”, adăugând că sistemul propus crește eficiența utilizării energiei și reduce costurile pentru infrastructura spațială.

Apa extrasă din solul lunar este apoi utilizată pentru a transforma dioxidul de carbon exhalat de astronauți în hidrogen și monoxid de carbon — componente cheie pentru fabricarea combustibilului. Acest proces oferă o soluție promițătoare pentru două mari provocări: susținerea vieții umane și asigurarea energiei necesare misiunilor de întoarcere sau de explorare a altor corpuri cerești.

Testele pe sol selenar real și provocările viitoare

Inovația echipei chineze nu este doar teoretică. Testele au fost efectuate pe probe reale de sol lunar, aduse pe Pământ în urma misiunii Chang’E-5, lansată în 2020. Aceasta a colectat material din regiunea nord-vestică a feței apropiate a Lunii, reprezentând una dintre cele mai ambițioase misiuni selenare din istoria recentă.

Cu toate acestea, cercetătorii recunosc că trecerea de la laborator la mediul real de pe Lună va fi extrem de dificilă. Radiațiile cosmice, variațiile mari de temperatură și gravitația scăzută sunt doar câteva dintre obstacolele tehnice care trebuie depășite pentru ca sistemul să poată funcționa eficient in situ.

Totuși, faptul că experimentele au fost realizate pe material autentic oferă un grad ridicat de credibilitate tehnologiei propuse. Chiar dacă implementarea pe scară largă ar putea necesita ani de cercetări și dezvoltări suplimentare, descoperirea deschide un nou orizont pentru colonizarea spațiului, în special pentru misiunile pe Lună.

China, într-o cursă spațială accelerată

Această reușită vine într-un context geopolitic în care Statele Unite își reconsideră implicarea în proiectele spațiale ambițioase, în special sub administrații care privesc cu scepticism finanțarea cercetării științifice. În contrast, China își afirmă tot mai clar intenția de a deveni lider în cursa pentru colonizarea Lunii.

Obiectivul oficial al programului spațial chinez este construirea unei baze lunare permanente până în 2035, ceea ce nu mai pare un plan fantezist, ci o realitate în devenire. În doar două decenii, China a trecut de la un rol marginal în domeniul spațial la o poziție competitivă cu SUA și alte mari puteri.

Noua tehnologie de extracție a apei și generare de combustibil din praful lunar vine să consolideze această poziție și să ofere Chinei un avantaj tehnologic clar într-un domeniu în care autonomia resurselor este cheia succesului.

Descoperirea chinezilor nu e doar o demonstrație de forță științifică, ci și un simbol al viitorului explorării spațiale. Când fiecare galon de apă adus de pe Terra costă peste 80.000 de dolari, capacitatea de a valorifica resursele locale nu mai este un moft, ci o necesitate absolută. Și dacă Luna poate deveni o stație de aprovizionare pentru rachetele viitorului, atunci începutul colonizării spațiale e deja aici.