De ce vor fi obligați locatarii blocului explodat din Rahova să stea în chirie, după reconstruire. De ce legea ar putea fi de partea statului român, victimele nu vor mai fi proprietari
Discuția despre reconstruirea imobilului din Rahova distrus de explozie a scos la suprafață o dilemă juridică și administrativă pe care România nu a mai tratat-o clar până acum: dacă statul sau Primăria finanțează din bani publici ridicarea unei clădiri private de la zero, cine devine proprietar și în ce condiții se întorc locatarii în apartamentele lor. Propunerea venită dinspre autorități, în forma anunțată public, este aparent contraintuitivă pentru mulți: apartamentele reconstruite intră în proprietatea statului (sau a autorității locale), se dau în chirie pe viață foștilor proprietari, cu posibilitatea de vânzare ulterioară. În spate, există o logică juridică: dreptul civil și legislația locuirii oferă mai multe instrumente care, împreună, pot susține această soluție până la recuperarea prejudiciului de la vinovat sau până la o eventuală vânzare către actualii chiriași.
În rândurile de mai jos găsești, pe scurt și cu trimiteri legale, de ce varianta „chirie pe viață cu opțiune de cumpărare” nu e un abuz în sine, ci o consecință a modului în care legea tratează reconstrucția din fonduri publice, proprietatea asupra noilor apartamente și răspunderea civilă pentru dezastru. Chiar și așa, traseul de la „proiect de act normativ” la contractele individuale de închiriere și, eventual, vânzare, depinde de câteva decizii tehnice cu impact direct asupra oamenilor: regimul terenului, durata și nivelul chiriei, criteriile de eligibilitate și calendarul reconstrucției.
Cum s-a ajuns la varianta cu chirie: soluția administrativă post-calamități
Punctul de plecare a fost constatarea că nu exista, până acum, o procedură clară pentru finanțarea din bani publici a reconstrucției unui condominiu privat demolat în urma unei explozii. În ultimele săptămâni, Ministerul Dezvoltării a pus pe masă un cadru legal care să permită finanțarea lucrărilor de la zero și redarea în folosință a apartamentelor sub forma unei chirii viagere pentru locatari, cu posibilitate de vânzare ulterioară. În paralel, Inspectoratul de Stat în Construcții a indicat că imobilul nu mai poate fi reparat economic, ci necesită demolare și reconstruire, confirmând, în fapt, nevoia unui mecanism special.
În acest scenariu, apartamentele nou ridicate intră, inițial, în proprietatea publică sau privată a statului/municipiului, urmând regimul „locuințelor de necesitate” ori al fondului locativ public. Locatarii afectați primesc o chirie pe viață, iar pentru moștenitorii minori se propune un termen extins. Mecanismul nu îți ia dreptul de a locui în același perimetru și, pe termen mediu, poate include o opțiune de cumpărare, dar nu îți conferă automat un nou titlu de proprietate asupra unui bun care, juridic, nu mai există.
De ce nu pot redeveni automat proprietari: logica juridică după pieirea bunului
Un drept de proprietate se stinge odată cu pieirea totală a bunului. În condominiu, „apartamentul” tău este o unitate individuală înregistrată cadastral, distinctă de cota-parte din teren și părțile comune. Dacă imobilul este demolat, unitatea locativă încetează să existe ca obiect juridic. Ai în continuare drepturi asupra terenului și asupra cotei-părți comune, dar nu mai există apartamentul în baza căruia ai fost proprietar.
Când o construcție se face pe un teren, regulile accesiunii din Codul civil spun, în esență, că lucrările aparțin proprietarului imobilului, dacă legea sau un act juridic nu prevede altfel. Pentru a împiedica transferul automat către proprietarii terenului, statul sau primăria pot constitui ori invoca un drept de superficie: construcția este a celui care o finanțează/edifică, chiar dacă terenul rămâne în proprietatea foștilor proprietari, cu un drept de folosință în favoarea „superficiarului”. Acesta e motivul pentru care, fără o reglementare expresă, noul bloc nu ți-ar reveni „din oficiu”.
De ce chirie și nu reconstituire imediată a proprietății: instrumentele din Legea locuinței
Legea locuinței definește „locuința de necesitate” ca spațiul destinat cazării temporare a persoanelor ale căror locuințe au devenit inutilizabile în urma unui accident sau dezastru. Aceste locuințe se realizează și se închiriază temporar, de regulă, în condițiile prevăzute pentru locuințele sociale, cu contracte de închiriere gestionate de autoritățile locale. Prin urmare, plasarea foștilor proprietari în chirie, imediat după reconstruire, nu e o invenție punctuală, ci se sprijină pe un regim legal clasic pentru situații de urgență și post-calamități.
Important este ca „temporarul” să fie definit explicit: pentru Rahova, autoritățile au avansat ideea de chirie pe viață pentru persoanele afectate, cu opțiune de cumpărare oricând. Așa se evită evacuările forțate și se garantează stabilitatea locuirii, în timp ce statul își conservă, provizoriu, un drept de proprietate asupra construcției până când stabilește formula de vânzare sau recuperare a costurilor.
Cum se poate face trecerea de la chirie la proprietate: precedentul juridic
România are deja un precedent robust pentru vânzarea locuințelor din fondul public către chiriași: legea specială pentru vânzarea locuințelor construite din fondurile statului. Acest cadru acordă titularilor de contracte de închiriere un drept de a cumpăra apartamentele, cu plata integrală sau în rate, după reguli stabilite prin hotărâri locale și norme metodologice. Dacă Parlamentul sau Consiliul General al Municipiului București decide, se poate folosi același mecanism pentru casele reconstruite din fonduri publice în Rahova, ținând cont de particularitatea că terenul este, de obicei, în coproprietatea foștilor proprietari.
Tehnic, asta presupune clarificarea regimului terenului la reconstruire: fie rămâne coproprietate și se instituie superficie pe durata reconstrucției și până la vânzare, fie terenul se concesionează/transferă temporar pentru a permite edificarea. La momentul vânzării către chiriași, dreptul de proprietate asupra apartamentelor se transmite, împreună cu cotele-părți corespunzătoare din teren, după modelul consacrat.
Cine plătește, pe cine tragi la răspundere și cum se recuperează banii
Chiar dacă statul sau primăria plătesc reconstrucția, răspunderea civilă a celui vinovat nu dispare. Autoritățile au anunțat explicit că persoana sau entitatea responsabilă de producerea prejudiciului trebuie să acopere valoarea apartamentelor distruse. Din punct de vedere juridic, soluția cea mai curată este subrogarea: statul reconstruiește rapid și se îndreaptă în instanță împotriva vinovatului pentru recuperarea sumelor. Există precedente în care asociații de proprietari au câștigat împotriva operatorilor de utilități după explozii, însă acel traseu durează ani și te obligă să stai în chirie pe cont propriu. Mecanismul actual încearcă să scurteze intervalul dintre dezastru și reîntoarcerea în locuințe, asumând, temporar, rolul de finanțator.
Pentru locatari, asta înseamnă că nu vei fi pus să „plătești de două ori” în sensul aportului la reconstrucția inițială, dar nici nu vei primi automat un nou titlu de proprietate. Plata chiriei viagere este modul în care statul îți asigură folosința locuinței până când speța se închide juridic prin recuperarea prejudiciului sau prin vânzarea către chiriași.
De ce nu au, legal, un „drept automat” să rămână proprietari
Argumentul „am plătit apartamentul, trebuie să rămân proprietar pe același apartament” se lovește de două realități juridice. Prima: apartamentul tău, ca bun individual, a pierit. A doua: noua construcție este un bun distinct, edificat pe cheltuiala altui titular (statul), iar Codul civil acordă proprietate celui care a edificat, dacă nu se stipulează altfel prin lege ori act juridic. Singura cale de a reconstitui proprietatea în favoarea foștilor proprietari este să existe o normă specială care, fie de la început, fie după recepția lucrărilor, dispune transferul cu titlu oneros sau gratuit, în condiții transparente și egale pentru toți.
Aici intră în joc deliberarea politică: primăria și guvernul pot decide, prin act normativ, ca proprietatea să rămână ori să redevină a locatarilor, chiar dacă finanțarea e publică. Dar până când acea normă intră în vigoare și produce efecte, soluția de tranziție rămâne chiria în locuințe de necesitate, cu o promisiune explicită de vânzare ulterioară.
Ce înseamnă „chirie pe viață” și cum funcționează în practică
Formulele de „chirie pe viață” în fondul public sunt, în mod tradițional, corelate cu veniturile sau au niveluri plafonate stabilite de consiliile locale. Contractele se încheie de regulă pe durate care acoperă perioada până la înlăturarea efectelor calamitatății, dar pot fi prelungite sau transformate, conform legii, în contracte pe termen lung. În cazul Rahova, autoritățile au avansat explicit ideea unei chirii viagere pentru persoanele afectate, cu extinderi pentru moștenitorii minori. Pentru locatari, cheia este transparența: criterii, cuantum, indexare, drepturi și obligații clare în contractul de închiriere și în eventualul contract de vânzare.
Dacă se activează vânzarea către chiriași, intră în scenă normele privind evaluarea, modalitatea de plată (integral sau în rate), dobânzile și transmiterea cotei de teren. Practic, te vei întoarce la o situație apropiată de cea de dinainte de explozie, cu diferența că titlul tău de proprietate se va reconstitui printr-un nou act, nu prin „continuarea” celui vechi.
Ce rămâne de clarificat înainte de demolare și reconstrucție
Trei lucruri au impact direct asupra locatarilor. Unu, regimul terenului: rămâne în coproprietate și se instituie superficie în favoarea statului, sau se face un transfer/concesiune pentru perioada construcției. Doi, calendarul lucrărilor și cazarea temporară până la recepție: legea locuinței permite constituirea de locuințe de necesitate, iar autoritățile trebuie să asigure continuitatea locuirii. Trei, criteriile de alocare și vânzare ulterioară: cine are dreptul, în ce ordine și la ce prețuri, pentru a evita litigii între foștii proprietari, chiriași și eventualii moștenitori.
Odată aceste elemente stabilite prin hotărâri și contracte, tranziția de la „proprietar al unei locuințe pierite” la „chiriaș protejat cu opțiune de cumpărare” devine previzibilă, chiar dacă nu ideală emoțional pentru cei afectați.
Avertisment: un test de maturitate instituțională și un precedent pentru alte cazuri
Cazul Rahova riscă să devină precedentul după care vor fi tratate și alte situații similare. Dacă mecanismul „reconstruire din bani publici – chirie viageră – vânzare către chiriași” va funcționa corect, cu termene realiste și reguli transparente, încrederea în soluțiile post-calamități crește. Dacă, dimpotrivă, apar întârzieri, ambiguități sau costuri imprevizibile, tensiunile sociale vor crește și soluția va fi contestată în instanță.
Legal, statul are argumente solide pentru a propune chiria ca etapă intermediară: bunul a pierit, noul bun este construit pe cheltuiala sa, accesiunea se poate regla în favoarea finanțatorului, iar legislația locuinței oferă instrumente clare pentru cazare și, ulterior, vânzare. Moral și politic, miza este să transformi această arhitectură juridică într-un drum scurt și previzibil înapoi spre stabilitate pentru oamenii afectați.