Limbajul pierdut al Kalașmei: cum o descoperire arheologică neașteptată rescrie istoria antică

În inima Anatoliei, acolo unde civilizația hitită și-a avut capitala la Hattușa, o echipă de arheologi turci a făcut o descoperire care ar putea rescrie istoria lingvistică a lumii antice. După mai bine de un secol de cercetări intense, aproximativ 30.000 de tablete de lut inscripționate cu caractere cuneiforme continuă să ofere surprize – cea mai recentă fiind identificarea unei limbi complet necunoscute până acum, ascunse într-un text ritualic.

Descoperirea a fost făcută în situl arheologic Boğazkale-Hattușa, unde timp de zeci de ani, arheologii au dezgropat dovezi despre măreția și complexitatea imperiului hitit. În cadrul unei tablete aparent banale, cercetătorii au remarcat pasaje scrise într-o limbă care nu semăna cu nimic din ce fusese tradus anterior. Restul textului, redactat în hitită – limbă deja bine cunoscută – a permis totuși încadrarea acestui fragment misterios într-un context cultural și religios.

Specialiștii în scriere cuneiformă cred că această limbă ar fi fost vorbită în Kalașma, o regiune străveche situată în nord-vestul Anatoliei, în apropierea orașelor moderne Bolu și Gerede. Ipoteza este susținută de asemănări notabile între vocabularul acestei limbi și Luwiana, o limbă indo-europeană vorbită în perioada Bronzului, inclusiv în Troia. Deși descifrarea completă este încă departe, implicațiile sunt deja remarcabile.

Hititii: arhivarii multiculturali ai antichității

Civilizația hitită nu era doar una războinică și politică, ci și una profund intelectuală. Hititii au fost recunoscuți pentru interesul lor deosebit față de culturile înconjurătoare și pentru eforturile de a păstra tradiții străine prin transcrierea ritualurilor și miturilor în tablete de lut. Practicau un fel de arhivare multiculturală avant la lettre, iar această nouă descoperire vine să confirme exact acest comportament.

Faptul că au fost găsite pasaje scrise într-o limbă complet străină demonstrează nu doar deschiderea hitită față de alte culturi, ci și valoarea inestimabilă a tabletelor ca sursă istorică. Mulți experți susțin că există șanse mari ca în arhivele deja descoperite sau în cele încă nedescoperite să se ascundă și alte limbi necunoscute. Acestea ar putea oferi indicii importante despre contactele, migrațiile și influențele culturale din Epoca Bronzului.

Mai mult, descoperirea accentuează complexitatea peisajului lingvistic din Anatolia antică. În loc să fie un teritoriu dominat de o singură limbă oficială, pare că spațiul hitit era o veritabilă mozaică de idiomuri indo-europene, anatoliene sau chiar non-indo-europene, conservate cu grijă de o civilizație conștientă de valoarea memoriei culturale.

De ce această descoperire contează mai mult decât pare

La prima vedere, descifrarea unei limbi pierdute pare un demers academic izolat. În realitate, însă, fiecare pas înainte în această direcție înseamnă o înțelegere mai profundă a civilizațiilor care au stat la baza lumii moderne. Fiecare cuvânt recuperat este o fereastră către gândirea, spiritualitatea și organizarea socială a unor popoare dispărute.

Importanța acestei descoperiri nu se limitează la aspectul lingvistic. Ea are potențialul de a redefini granițele culturale ale Anatoliei antice, de a lămuri influențele reciproce dintre hititi și populațiile vecine și chiar de a reevalua hărțile etnolingvistice ale Epocii Bronzului. Nu în ultimul rând, deschide ușa către o nouă ramură de cercetare interdisciplinară, în care lingviști, arheologi și istorici vor colabora pentru a reconstitui o lume dispărută.

Pe măsură ce tehnologiile moderne de scanare, decodificare și traducere automată se îmbunătățesc, șansele de a înțelege aceste texte vechi de mii de ani cresc considerabil. De asemenea, astfel de descoperiri sporesc importanța siturilor arheologice din Turcia, care devin tot mai relevante în studiul civilizațiilor vechi.

Faptul că o civilizație ca cea hitită – care a existat cu mult înaintea imperiilor romane sau grecești – a lăsat în urmă un patrimoniu atât de divers și surprinzător arată că istoria umanității este departe de a fi complet scrisă. Iar fiecare tabletă de lut, fie ea spartă sau parțial distrusă, poate conține cheia unor povești uimitoare.

Cu toate că mai sunt multe de descifrat, entuziasmul comunității științifice e justificat. Pământul Turciei moderne continuă să dezvăluie comori neștiute, iar această limbă pierdută din Kalașma nu este decât începutul. În anii ce urmează, probabil vom mai auzi de regiuni, dialecte și popoare care au fost uitate timp de milenii și care, datorită muncii asidue a cercetătorilor, revin acum la viață.