Liliacul albinuță, cel mai mic liliac din lume, se luptă pentru supraviețuire

În adâncul peșterilor de calcar din Thailanda și Myanmar trăiește un mamifer minuscul, atât de fragil încât viitorul său este pus sub semnul întrebării. Este vorba despre liliacul albinuță (Craseonycteris thonglongyai), cunoscut și sub numele de liliacul cu rât de porc al lui Kitti. Considerat cel mai mic liliac din lume, această specie rară cântărește doar 2 grame și măsoară aproximativ 3 centimetri, adică mai puțin decât lungimea unui deget mare.

Deși Asia găzduiește sute de specii de lilieci, acest mic „tezaur” natural este unic. El este ultimul supraviețuitor al familiei Craseonycteridae, care s-a desprins de restul speciilor de lilieci în urmă cu circa 33 de milioane de ani. Această singularitate îi conferă o valoare uriașă pentru biodiversitate, dar și o vulnerabilitate pe măsură.

Liliacul albinuță are o înfățișare inconfundabilă, cu nasul scurt și rotunjit ce seamănă cu cel al unui porc. În ciuda dimensiunilor reduse, are o viață activă: părăsește coloniile din peșteri la răsărit și apus, folosind ecolocația pentru a vâna insecte în zbor.

Cu toate că este cel mai mic mamifer după dimensiunea corpului, titlul pentru cea mai mică specie după greutate revine șoricelului pitic (Etruscan shrew). Totuși, faptul că acest liliac atinge abia greutatea a două agrafe de birou îl face să pară aproape ireal.

Horoscop 7 decembrie 2025. O zodie se confruntă cu tensiuni în familie

Elena Băsescu, de nerecunoscut. Fiica fostului președinte este complet schimbată, a renunțat și la ținutele îndrăznețe

Specia trăiește în colonii mici, în peșteri izolate, ceea ce o expune la un risc ridicat. Populațiile din Thailanda și Myanmar sunt separate, iar studiile genetice arată că interacțiunile dintre ele sunt extrem de rare. Această izolare limitează schimbul genetic și, implicit, diversitatea, făcând liliacul mai vulnerabil la boli și la schimbările de mediu.

Amenințările provocate de activitatea umană

Pe lângă fragilitatea naturală, liliacul albinuță se confruntă cu presiuni directe din partea oamenilor. În apropierea habitatelor sale se află fabrici care generează praf și fum, afectând zonele unde insectele, principala lor hrană, ar trebui să fie abundente. În plus, peșterile în care trăiesc sunt vizitate de călugări care le folosesc pentru meditație, de turiști curioși să vadă specia rară și chiar de consumatori de droguri care caută adăpost. Toate aceste prezențe adaugă stres și reduc șansele de supraviețuire ale coloniilor.

Un sondaj realizat în 2007 estima că existau doar aproximativ 3.800 de indivizi în lume. În Thailanda, cifrele au arătat o tendință descrescătoare, însă pentru Myanmar lipsesc studii detaliate. Unele voci sugerează că populația din această țară ar putea fi mai numeroasă și mai stabilă, dar până la confirmarea acestor date, incertitudinea rămâne ridicată.

Nu în ultimul rând, izolarea geografică a coloniilor reduce posibilitatea ca specia să se refacă natural, deoarece diversitatea genetică scăzută poate conduce la probleme de reproducere și rezistență.

Conservarea unui supraviețuitor unic

Deși perspectiva este una complicată, există și motive de speranță. În trecut, liliacul albinuță era încadrat pe Lista Roșie a IUCN la categoria „pe cale de dispariție”, însă statutul său a fost modificat la „aproape amenințat”. Această schimbare arată că există o marjă de optimism, mai ales dacă se descoperă noi habitate care nu au fost până acum studiate.

Eforturile de conservare trebuie să se concentreze pe protejarea peșterilor în care aceste creaturi fragile trăiesc și pe reducerea impactului activităților umane din zonele respective. Respectarea habitatelor naturale, limitarea turismului intruziv și monitorizarea constantă a populațiilor sunt pași esențiali pentru ca acest mic liliac să supraviețuiască.

Liliacul albinuță nu este doar un simbol al fragilității naturii, ci și al rezistenței unei specii care a supraviețuit zeci de milioane de ani de schimbări climatice și ecologice. Dacă îi vom oferi spațiul și protecția de care are nevoie, acest „miracol în miniatură” ar putea continua să existe și pentru generațiile viitoare.