Legenda macabră a restaurantului Budapesta. Localul din Capitală în care s-ar fi servit ficat de om, procurat de la IML, în anii 80

În inima Bucureștiului comunist, la intersecția dintre Bulevardul Cantemir și Mărășești, se înălța impunător restaurantul Budapesta, o locație exclusivistă care fascina prin eleganță și rafinament culinar. Deschis în anul 1973, localul s-a bucurat de o popularitate aparte, atrăgând clienți selectați pe sprânceană, care puteau trece de filtrul ținutelor riguroase, costum și cravată fiind obligatorii.

Un restaurant emblematic devenit sursa unui mit urban cutremurător

Cei fără dare de mână improvizau, unii legându-și chiar șireturile la gât pentru a imita cravata, doar ca să aibă acces la preparatele considerate excepționale.

Însă, dincolo de atmosfera luxoasă și de reputația gastronomică, restaurantul Budapesta avea să fie învăluit într-una dintre cele mai sinistre legende urbane din istoria recentă a Capitalei.

Potrivit zvonurilor răspândite în anii ‘80, aici s-ar fi servit carne de om, ficat și alte organe provenite de la cadavre. Sursa aprovizionării? Se spunea că ar fi fost chiar Institutul de Medicină Legală sau morga Spitalului Militar.

Horoscop zilnic 6 decembrie 2025: Vești importante pentru o zodie, surprize pentru alte două

Cerere de căsătorie surpriză la „Mireasa”. Un cuplu contestat s-a logodit, după câteva săptămâni de relație: „Promit că o să încerc să te fac fericit”

Adevăr sau exagerare colectivă?

Povestea își are originea într-un incident petrecut în jurul anilor 1985-1986. Costică Știrbu, un fost barman care a lucrat aproape trei decenii la restaurantul Budapesta, a relatat pentru publicația Adevărul de Seară cum mai multe echipaje ale Miliției și Procuraturii au descins în local, blocând accesul și interogând angajații timp de două ore.

Motivul? O plângere potrivit căreia o persoană ar fi murit după ce ar fi consumat ficat de om servit în restaurant. Știrbu, ajuns acum la vârsta senectuții, respinge vehement veridicitatea zvonurilor.

El susține că restaurantul era aprovizionat legal, printr-un contract ferm cu un abator care furniza carne de porc și vită. În ziua percheziției, milițienii nu ar fi găsit nicio dovadă incriminatoare, dar suspiciunea lansată în spațiul public a fost suficientă pentru a naște o adevărată isterie urbană.

Oamenii au început să urmărească livrările de marfă din spatele localului, sperând să descopere „carnea de om”. Chiar și fără dovezi, în plin regim comunist, în care lipsurile alimentare erau la ordinea zilei, ideea că un restaurant ar avea acces nelimitat la organe a stârnit și mai multe suspiciuni.

Mărturii din vecinătate și clienți fideli

Locuitorii din zonă își amintesc bine de acea perioadă și, deși unii recunosc că nu au avut nicio dovadă clară, au simțit mereu că „ceva nu era în regulă”. Petre Eugen, un bărbat care locuia în apropiere, își amintește cum, împreună cu vecinii, urmărea cu interes camionetele frigorifice care aprovizionau restaurantul.

„Nu am văzut despre ce carne era vorba, dar toți credeam că vine de la IML. Era foamete mare și numai acolo părea că aveau carne din belșug, și mereu doar organe”, spune el.

Pe de altă parte, există și voci care resping complet ideea unui astfel de scenariu. Tănase Ciocan, pensionar, frecventa restaurantul în anii ’80 și spune că mergea cu încredere, mai ales că soacra sa lucra în bucătărie.

„Tocănița de porc era grozavă și aveau un vin tokai excepțional. Auzeam zvonurile, dar nu mi-a fost frică niciodată”, povestește el.

Un alt aspect interesant al istoriei restaurantului este schimbul de experiență dintre angajații localului Budapesta din București și cei de la restaurantul București din capitala Ungariei.

Pentru o perioadă, bucătăresele venite din Budapesta au preparat specialități pe bază de organe, rinichi, ficăței, măruntaie, care au cucerit rapid gusturile clientelei autohtone.

Contextul social și nașterea legendelor urbane

Pentru a înțelege de ce o astfel de legendă a prins rădăcini adânci în imaginarul colectiv, trebuie analizat contextul social și economic al perioadei.

Sociologul Bogdan Palici, într-un studiu realizat în 2007, explică cum foamea, cozile interminabile și întreruperile de curent au creat un climat de incertitudine și frustrare în societatea românească.

În acea epocă, miturile, bancurile și zvonurile deveniseră forme de eliberare psihologică, un mod de a face față realității apăsătoare.

„În anii ’80, cozile deveniseră un element central al vieții cotidiene. Ele generau o tensiune permanentă și ofereau teren fertil pentru apariția și răspândirea zvonurilor. Legenda restaurantului Budapesta se încadrează perfect în acest fenomen”, afirmă sociologul.

Potrivit unei surse citate în același studiu, aprovizionarea restaurantului cu carne umană s-ar fi făcut printr-un angajat al morgii Spitalului Militar, care furniza „materialul” necesar. Deși aceste afirmații nu au fost niciodată susținute de probe, ele au alimentat imaginația colectivă și au perpetuat mitul timp de decenii.

Restaurantul a fost închis în anii 2000

După Revoluția din 1989, restaurantul Budapesta a continuat să funcționeze o vreme, însă popularitatea sa a scăzut treptat.

În jurul anilor 2000, localul a fost închis definitiv. Astăzi, pe locul fostului restaurant se află o reprezentanță Domo și un fast-food care vinde carne de pui la rotisor și frigărui, un contrast puternic față de somptuozitatea de altădată.

Restaurantul era împărțit în trei zone: un bistro, un bar și spațiul propriu-zis de servire a mesei. Covorul roșu care ieșea aproape doi metri în afara intrării, perdelele lungi de mătase verde și „mareșalul” de la ușă care întâmpina oaspeții erau elemente care făceau din acest loc un simbol al luxului în vremuri de penurie.

Concluzie: între mit, realitate și nevoia de sens

Legenda restaurantului Budapesta este una dintre acele povești care, deși nu pot fi confirmate cu certitudine, persistă în memoria colectivă tocmai pentru că exprimă, metaforic, fricile și lipsurile unei epoci.

Într-o Românie înfometată, orice exces devenea suspect, iar apariția unui local care părea să sfideze realitatea dură a vremurilor nu putea rămâne fără urmări.

Astfel, povestea ficatului de om servit cu vin tokai nu este doar o simplă bârfă, ci o reflectare a unui climat social tensionat, a unei societăți care își căuta răspunsuri și sensuri în mijlocul absurdului cotidian.

Că a fost doar un mit sau că are un sâmbure de adevăr, legenda restaurantului Budapesta continuă să fascineze, să stârnească zâmbete sau fiori, dar mai ales să amintească de o epocă în care granița dintre realitate și fabulație era adesea extrem de subțire.