Legea mirosurilor, mai aproape de realitate. Cum ar putea rezolva problema poluării în România și a efectelor nocive
După o întârziere de cinci ani, Ministerul Mediului a readus în dezbatere publică normele metodologice pentru aplicarea Legii mirosurilor , act normativ menit să reglementeze impactul mirosurilor neplăcute asupra calității vieții. Deși legea a fost adoptată în iulie 2020, lipsa normelor de aplicare a blocat până acum implementarea ei. Reluarea discuțiilor este un pas important pentru comunitățile afectate de poluarea olfactivă, mai ales în proximitatea fermelor, stațiilor de epurare sau a altor activități industriale.
Noile reguli propun o abordare mixtă: evaluarea subiectivă, prin panouri de testare și sondaje de opinie, și evaluarea obiectivă, prin instrumente de măsurare precum olfactometria dinamică. Această combinație are rolul de a stabili praguri clare de toleranță, dincolo de care mirosurile sunt considerate disconfort olfactiv. În funcție de specificul zonei – tip de activitate, densitatea populației sau frecvența expunerii – operatorii economici vor fi obligați să elaboreze planuri concrete de reducere a impactului mirosurilor.
Cum funcționează metodologia de evaluare
Normele definesc mirosurile ca substanțe sau amestecuri de substanțe volatile percepute de simțul olfactiv uman, clasificate în plăcute, neutre sau neplăcute. Disconfortul olfactiv este însă asociat doar acelor mirosuri care depășesc valorile limită și generează efecte negative asupra sănătății sau calității vieții. Pentru a evalua aceste praguri, metodologia propune folosirea unităților de miros (u.o./m³) și a unor criterii precum intensitatea, durata expunerii și sensibilitatea receptorilor.
Totodată, normele prevăd o analiză cost-beneficiu, pentru ca măsurile impuse operatorilor economici să fie proporționale cu impactul și să țină cont de sustenabilitatea investițiilor. În plus, percepția cetățenilor va avea un rol important: plângerile și sondajele realizate în zonele afectate vor fi corelate cu monitorizările tehnice, astfel încât evaluarea să reflecte realitatea din teren.
Ce obligații au companiile și autoritățile
Operatorii economici care desfășoară activități generatoare de mirosuri vor fi obligați să elaboreze un plan de gestionare a disconfortului olfactiv , care să includă identificarea surselor, evaluarea intensității și măsuri clare de reducere a emisiilor. Aceste măsuri pot fi tehnologice (biofiltre, turnuri de spălare a gazelor), de management (optimizarea proceselor, întreținerea echipamentelor, gestionarea deșeurilor) sau urbanistice (planificarea zonelor rezidențiale la distanță de sursele de poluare). Planul va fi actualizat periodic și monitorizat de autorități.
Rolul administrațiilor locale și centrale este de a superviza aplicarea normelor, dar și de a facilita implicarea cetățenilor în procesul de monitorizare. În acest sens, sesizările comunității și feedback-ul public vor fi instrumente oficiale în evaluarea disconfortului olfactiv. Pentru a intra în vigoare, normele trebuie aprobate de ministru și publicate în Monitorul Oficial.